Poezie
Gând mocnit
1 min lectură·
Mediu
Se scurge apa chioară din ciubere...
De unde vin și încotro mă duc,
De nu găsesc Cuvântul să-l traduc
Și-apoi să-l scot luminii la vedere?
Închis în mine, strâns de-un dor năuc,
- Ce-și vântură întreaga lui putere
Să lumineze vechile unghere, -
E semn că n-am pe unde s-o apuc.
Ce forțe mă strunesc, și-a câta oară -
Ca umbra prelungită peste vreme,
Gândul mocnit se zbate să te cheme?...
Dar te-am visat, pe drumul lung de seară,
Plutind pe-o unduire singulară,
Și nu mai am, de-acum, de ce mă teme.
(Din vol.: Însemnele nopții, Ed. Anamarol, 2016)
002.804
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Erbiceanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Erbiceanu. “Gând mocnit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-erbiceanu/poezie/14093782/gand-mocnitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.