Poezie
Eu sunt, într-un fel, mama orbilor
2 min lectură·
Mediu
În anul al treizecilea și opt, în ziua a șaptea a lunii a cincea,
când lâncezeam încă în pat și priveam în tavan
mi s-au deschis aidoma ochii și urechile.
În acea zi, am fost chemat pe nume afară din mine.
M-am ridicat și m-am târât spre ieșire
așa cum poate s-a lăsat Lazăr târât din propriul mormânt,
fără a comenta sfântul miracol.
Și l-am văzut pe Solomon levitând
și când să-l ating să-mi iau cafeaua de pe chelia preaînțeleptului,
a răsărit Soarele.
Din lumină ai ieși tu, în vârful picioarelor,
pentru a-mi așeza, lângă ziarul de dimineață și bibliile mele,
coșul cu portocale. Și ți-ai făcut loc, zâmbind, între mine și rege.
Genunchiul tău s-a prelins întâi înăuntru, precum mierea și laptele
pe râul Iordan. Și lângă degetele mele de la picioare, ale tale, lăcuite,
în care se lumina, treptat, cerul, când le roteai, fără o cadență anume.
Pe cer, nimic, nicio mișcare serafică.
Eu, de fapt, nu am ales niciodată
și de aceea văd sfinți și femei, acolo unde nu sunt
decât o mulțime de lucruri.
Eu sunt, într-un fel, mama orbilor
și de aceea vorbesc cu lucrurile și le atârn aripi albe și argintii
(care au fost, cândva, ale tale)
Așa mi-am spus și n-am pregetat să adaug:
- Cherie, fii bună și amintește-mi spre seară să-l culc pe rege în apartamentul de sus.
Acolo vom putea lua ceaiul în tihnă și privi asfințitul cu monoclul adus recent din Elveția.
098.367
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dorin cozan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 243
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
dorin cozan. “Eu sunt, într-un fel, mama orbilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorin-cozan/poezie/14092066/eu-sunt-intr-un-fel-mama-orbilorComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DCCa dinozaur, Daniela, multumesc pentru aceasta risipa de laude.
Dar trebuie sa stii ca un poem, atunci cand e adevarat intru-totul, el nu spune ceea ce a fost (desi materia sa este adeseori trecutul), nici ceea ce este (pentru ca prezentul e prea aproape pentru poet), ci spune ceea ce va fi. Caracterul profetic al textului poetic, in sensul cel mai biblic cu putinta, nu e de neglijat in cazul poemului-adevăr.
El nu e decat o raza foarte precisa, ce strabate ca un cutit, luminisul Ființei.
Dar trebuie sa stii ca un poem, atunci cand e adevarat intru-totul, el nu spune ceea ce a fost (desi materia sa este adeseori trecutul), nici ceea ce este (pentru ca prezentul e prea aproape pentru poet), ci spune ceea ce va fi. Caracterul profetic al textului poetic, in sensul cel mai biblic cu putinta, nu e de neglijat in cazul poemului-adevăr.
El nu e decat o raza foarte precisa, ce strabate ca un cutit, luminisul Ființei.
0
DT... interesant fenomenul "resuscitarii dinozaurilor"..., iar "risipa de laude" se adeveri a fi pura.. impartasire..., nimic mai mult...Invat de la tine, de la multi altii, imi pot da seama ca infinitul se ia cu... asalt, dar si cu multa rabdare, (totusi, in timp, mai exact!!). Totusi (iar... totusi...), tu ai spus: "din lumina ai IESI tu", mai apoi "si ti-AI facut loc...", deci o asociere "profetie (sa te copiez terminologic-conceptual!)- realitate". Intr-adevar insa, "(inca)neintamplatul", "eventualul", "virtualul" este un fel de temelie a actului estetic, in speta a celui poetic, un fel de mesianism... sui-generis, dincolo de determinarea strict teologica / biblica etc. Invat, invat...
0
DCAm glumit si eu un pic in comul initial, Daniela. E greu in zilele noastre sa nu fii un erou.
0
ANInteresant textul, ludic și cumva naiv romantic, și chiar de nu prea îmi plac mie chestiile biblice, ce am citit printre ele mi-a plăcut. But, totuși, de ce mama orbilor și nu tatăl lor? :D
0
EPDistincție acordată
Un text consistent, o simbioza jucausa intre sacru si laic. E un discurs, din punctul meu de vedere, bine bine strunit, care nu-si propune nici reinterpretarea vreunui miracol, nici darimarea divintatii.
0
DCAlexandra, cand zeul coboara printre muritorii de rand, cum fac eu acum, vorbele lui pot fi interpretate (spre fericirea tururor).
Emilian, incantat de prezenta ta aici. Plus ca ai inteles, cum se spune, ce vrea sa zica autorul. Multumesc frumos si pentru stea!
Emilian, incantat de prezenta ta aici. Plus ca ai inteles, cum se spune, ce vrea sa zica autorul. Multumesc frumos si pentru stea!
0
OADistincție acordată
și totuși, dulce zi de naștere! remarc planul de referință între obișnuit și divin, acea stare de bine indusă de persoana de lângă tine și descrisă foarte firesc de poetic aici:
Din lumină ai ieși tu, în vârful picioarelor,
pentru a-mi așeza, lângă ziarul de dimineață și bibliile mele,
coșul cu portocale.
o regie caldă, plăcută!
nu mă pot abține să nu lansez o steluță de apreciere!
Din lumină ai ieși tu, în vârful picioarelor,
pentru a-mi așeza, lângă ziarul de dimineață și bibliile mele,
coșul cu portocale.
o regie caldă, plăcută!
nu mă pot abține să nu lansez o steluță de apreciere!
0
DCOh, Ottili, si eu ma mir adeseori de ceea ce-mi iese. de parca as fi un scrib in fata unei constiinte universale care ma priveste cu insistenta. fara sa stiu de ce. Cum ma miram adineauri la poemul tau cel frumos.
Multumesc!
Multumesc!
0
Atmosfera biblica (m-am simtit "ca la mine acasa"!!, multumesc!!), umor rafinat cat incape, putina grandomanie masculina (nu strica.. mereu!! mai ales la semnele de foc, cf si subsemnata)
Cineva ar putea spune: "prea dulceag" (la figurat, dar si la... propriu!!), am in vedere: "Genunchiul tău s-a prelins întâi înăuntru, precum mierea și laptele pe râul Iordan". Nu si eu, incantata de o mica evocare a .. Cantarii cantarilor!!
Imi place aceasta simultaneizare care nu mai pare deloc.. anacronica, ci doar inspirata (in beneficiul estetic al poemului!!!)
ps: nu pot sa nu remarc "constanta", mai degraba fidelitatea desavarsita in ale gustului (portocalele etc.)
ps2: aproape sant "invidioasa" (nu zic.. un alt sinonim!) pe doamna care ocupa o pozitie asa de..indrazneata!!
Frumos!!
dar "asta" mi-a placut cel mai mult:
"Eu, de fapt, nu am ales niciodată
și de aceea văd sfinți și femei, acolo unde nu sunt
decât o mulțime de lucruri"