Poezie
absence
1 min lectură·
Mediu
drumul e un câine
care se gudură sub tălpile celui care pleacă
e limba unui șarpe, atunci când se bifurcă
e un peștișor de aur
gata să-ți îndeplinească trei dorințe,
dacă-l eliberezi
sub roțile unui camion de mare tonaj
(măcar dorm fără vise,
măcar dorm cu fața spre tine,
măcar încerc să te uit
când uitarea e un fel de om traslucid,
îi poți vedea fiecare temere,
cum se face ghem, cum se schimonosește)
să nu privești în urmă,
nimeni nu ți-a spus la revedere,
nu are cine să te întâmpine,
cine să te aștepte,
veșnicele tale nevroze se simt părăsite
și nimeni altcineva
asta se întâmplă: fugi de rutină,
de forma asta atât de exactă a exasperarii,
de iadul tau domestic
care se-ntinde spre un perete, spre celălalt,
de la o moarte la alta
dorințele tale sunt mereu aceleași:
să pleci, să pleci din nou,
să vii, să nu vii,
să fie întuneric, mereu întuneric,
cât să nu ai spre ce evada
orice drum se prabușește, până la urmă
orice drum se face, oricât de târziu,
un fel de linie a destinului
care te latră, în timp ce îți iei la revedere
și e absența ta
atât de prezentă
084.195
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- marin badea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 200
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
marin badea. “absence.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-badea/poezie/14090053/absenceComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MBUnele texte se cer scrise. Atât.
0
RR''Orice drum se face un fel de linie a destinului'', intersectată de alte linii, astfel încât, când ocazia e favorabilă, poți sări dintr-o linie destinală în alta, și să o umplem cu prezența noastră, ocupând cu substanță existențială ''absențele''.
Încercăm să ''fugim'' de consecințele acute ale stereotipiei prăbușită în spleen, ce conturează ''forma asta atât de exactă a exasperării'', care vede un ''iad domestic'' acolo unde este numai o viață firească și genuină.
Poezia ta deschide drumuri pe care merg cu placere.
Încercăm să ''fugim'' de consecințele acute ale stereotipiei prăbușită în spleen, ce conturează ''forma asta atât de exactă a exasperării'', care vede un ''iad domestic'' acolo unde este numai o viață firească și genuină.
Poezia ta deschide drumuri pe care merg cu placere.
0
MBDoar avem impresia ca ne schimbăm destinul. Mulțumesc.
0
EKplacut, l-am simtit ca pe o chemare pe numele mic al lucrurilor, fara supralicitari, o oboseala nevrotica a sensului devenit nonsens, intunericul ca un fel de tatal nostru inaintea caderii mult prea aproape de propriul sine.
0
MBAșa e, lucrurile nu pot fi chemate decât pe numele mic. Mulțumesc!
0
NGDistincție acordată
ne intoarcem la fostele iubiri precum criminalii la locul crimei.
Plecarile devin intoarceri iar si iar desi nimic niciodata nu va mai fi la fel.
Imi place linistea pe care o degaja aceasta poezie desi este linistea de suprafata a unei mari tulburate in adancime :)
Stea, NIG
Plecarile devin intoarceri iar si iar desi nimic niciodata nu va mai fi la fel.
Imi place linistea pe care o degaja aceasta poezie desi este linistea de suprafata a unei mari tulburate in adancime :)
Stea, NIG
0
MBE adevărat, mă întorc, dar am grijă întotdeauna să sun de două ori! Mulțumesc!
0
e o atmosfera
e un fel de frison
ca un gust de fatalitate