Poezie
oameni și câini
1 min lectură·
Mediu
am lăsat-o să zică în poartă să se asmută
asupra mea asupra dragostei mele tendinței de a-i iubi pe ei
mai mult decât pe ea ființa umilă care scăpase acele cuvinte
cu intenția de-a fi auzită de toți oamenii de pe stradă
din curte din incintă din inima mea necutezătoare să răspundă
decât bătând ca un sărac la ușa bogatului pentru o bucată de înțelegere
și căldură
nu puteam să-i cer din amuțirea mea se făcuse un fel de parapet
după care încercam să-mi ascund indignarea că încă mai există pe lume
doamne cu pielea fardată bine să nu se vadă mucegaiul de dedesubt
am încasat câteva cizme și am chelălăit până în ficat m-am strâns
de durere am alergat în birou era întuneric și l-am lăsat în pace
l-am lăsat să fie atâta cât să-mi dau seama că aici sunt păzită
mai bine decât în fața uneia care nu se suportă decât pe sine
a doua zi au fost prinși cu plasele și îndesați într-o lume
de unde nu mai aveau nicio scăpare așa cum și eu
din azilul acesta de gânduri negre în care oamenii
se mușcă și se îmbolnăvesc până la moarte
024.084
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 195
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “oameni și câini .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14088413/oameni-si-cainiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OARăzvan, bine ai zis ființa - pe ea se pune accentul. și fiindcă până la urmă fiecare ființă are dreptul la viață în concordanță cu legile naturii și principiile morale.
mulțumesc frumos, ca întotdeauna, cititor fidel!
mulțumesc frumos, ca întotdeauna, cititor fidel!
0
O poezie tristă, în care “ființa umilă” se bate pentru o bucată fadă și insipidă de existență, căci este atacată de haita sărăciei.