Poezie
Timpul ca un vârtej
1 min lectură·
Mediu
Încă un an dezertor în deșertul necunoscutului.
Cât de mult a rămas știe doar apusul,
care strânge-ntr-o menghină totul și-l eliberează în noapte.
Odinioară povesteai câte-n lună și-n stele,
prelungeai cuvintele să n-atingă sfârșitul.
Azi, nici un ecou deslușit, doar liniștea în care tânjește-nceputul.
045.954
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 44
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 6
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Timpul ca un vârtej.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14088366/timpul-ca-un-vartejComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TDDistincție acordată
pornind de la o definiție autorul construiește o viață
titlul, unul demn cu o tentă mișcătoare care naște sensuri.
place acest teritoriu și nu pot decât să explorez;
"Cât de mult a rămas știe doar apusul,"
da, memorabil!
"prelungeai cuvintele să n-atingă sfârșitul"
și iată un alt sens
"liniștea în care tânjește-nceputul."
luminez
cu sinceritate,
0
RR“Timpul ca un vârtej” care ne cuprinde în spiralele de haos, îl scoatem din noi, căci s-a dovedit a fi recalcitrant, și îl punem într-un “apus”, laolaltă cu întunecările, tenebrele și obnubilările.
“Prelungeai cuvintele să n-atingă sfârșitul”, pentru a se continua în nesfârșit, care are atât un “deșert al necunoscutului”, cât și oaze multiple de cunoscut stenic, revigorant și vivifiant.
Poezia este simplă și scurtă, nu are nimic din anvergura presupusă, atunci când se emit astfel de aprecieri.
“Prelungeai cuvintele să n-atingă sfârșitul”, pentru a se continua în nesfârșit, care are atât un “deșert al necunoscutului”, cât și oaze multiple de cunoscut stenic, revigorant și vivifiant.
Poezia este simplă și scurtă, nu are nimic din anvergura presupusă, atunci când se emit astfel de aprecieri.
0
GPOttilia, subiectivismul aprecierilor critice nu poate fi evitat. Când scriu, am în vedere doar perspectiva din care văd eu lucrurile (și ea, de asemenea, subiectivă).
Teodor, cred că aici s-a nimerit să fie un teritoriu comun al „explorării”. De aici, poate, și preferința ta.
Răzvane, apusul nu înseamnă neapărat ceea ce vezi tu. La acel al patrulea vers ai intuit, totuși, ceea ce doream. Textele de anvergură, nu de puține ori, nu spun nimic. De ce nu s-ar spune mai mult în câteva versuri? Nu înseamnă că aș face pledoarie pro domo, fiindcă se poate scrie și altfel (chiar și eu scriu poeme ample). Important este să fie poezie sau măcar să se apropie de poezie.
Teodor, cred că aici s-a nimerit să fie un teritoriu comun al „explorării”. De aici, poate, și preferința ta.
Răzvane, apusul nu înseamnă neapărat ceea ce vezi tu. La acel al patrulea vers ai intuit, totuși, ceea ce doream. Textele de anvergură, nu de puține ori, nu spun nimic. De ce nu s-ar spune mai mult în câteva versuri? Nu înseamnă că aș face pledoarie pro domo, fiindcă se poate scrie și altfel (chiar și eu scriu poeme ample). Important este să fie poezie sau măcar să se apropie de poezie.
0
prelungeai cuvintele să n-atingă sfârșitul. - iată un vers memorabil!
și întregul deasupra multor versuri ale autorilor contemporani, care se rezumă la cotidianism sau devin hilare prin fantasmagoric - ceea ce nu mai poate fi actual!
o lectură plăcută mie!