Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

sonet

1 min lectură·
Mediu
scalpat de coaja lumii trec prin viață
ca prin omătul verde de urzică
sub nor bizar mi-e vorba, să mă zică
încreionând cu alb o dimineață
odaia mi-e răzleț prilej de frică
pornind spre tine, fierea mă îngheață
și e în zări un suplu ochi de ceață
în cristic sânge împușcat de-alică
cu zorii ne-mbătăm în greaua spusă,
cafeaua e un drum spre nicăieri,
la vinderi vocea noastră e supusă
precum e mâine va mai fi un ieri
din margine de vremea cea opusă
în care zac doar codrii luciferi
022.728
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
90
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Ștefan Petrea. “sonet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14085921/sonet

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
În intimitatea „odăii” se aude cum zumzăie „frica” irațională, care „îngheață” senzitivitățile, pentru tine „cafeaua e un drum spre nicăieri”, pentru alții cafeaua e o cale ce duce către plăcere și bună-dispoziție.
Parcă am citit o poezie clasică, și asta din felul cum îți alegi cuvintele, care nu sunt caline, ci colțuroase, iar profunzimea, atât cât e în acest poem, mi se pare atacată de desuetitudine, însă travaliul spiritual și fecunditatea creațională există.
0
@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea
mulțumesc, razvan.

An cu bucurie!
0