Poezie
să-i crească nasul mincinosului
218,7 puncte, loc 18, VARA
1 min lectură·
Mediu
nu mai simt de mult lipsa oamenilor
în locul lor sunt pereții cu poze
uite acolo eram chiar veseli
ca orbii care sunt fericiți în întunericul lor
și-ar fi răvășiți să vadă cumva realitatea
mai neagră decât ar fi putut-o închipui
s-ar speria de propriile chipuri în oglindă
și-ar descoperi prima oară gelozia
în locul lor e porția de tristețe din orice ating
starea de sfâșiere a unui suflet inert
de păianjen prins în țesătura lui cea mai fină și prin care
nu aș mai putea privi cerul împărțit în soare și nori
care să marcheze dimineața cu miros de femeie părăsită
în locul lor e un gol pe care îl umplu cu
ghemotoace scrise cu tot ce am așteptat să mi se întâmple
lucruri aruncate la coșul fiecărei zile nimerite ca la un campionat
învingătoare mereu singurătatea
nu mai simt de mult lipsa aerului nu mă mai sufocă
dezamăgirile vieții le-am aruncat ca pe cheile de
la poarta iadului iluziile grăbite să prindă oamenii din urmă
se uită insistent spre fereastra mea cu perdele trase
de gânduri
lipsa ta este sfârșitul care mi se pune pe suflet
așa cum unui copil pata pe o păpușă din lemn
caraghioasă
056.241
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 199
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “să-i crească nasul mincinosului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14079937/sa-i-creasca-nasul-mincinosuluiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IB... felul sublim în care ai realizat diferența între golul comun - lipsa altor oameni, întâmplări înghesuite între lucruri și amintiri, sentimente și gânduri - și golul acela sfâșietor "lipsa ta este sfărșitul" - singurul care mai poate însemna, marca, ridica sau prăbuși...
0
OAsensibile, mă onorați cu prezența și semnele voastre. mă bucur din plin de faptul că ați simțit astfel. Nuța, da, polii opuși. finalul accentuează și poate fi luat ca o contradicție, să zicem!
Nuța, Ileana, cu mulțumiri.
Nuța, Ileana, cu mulțumiri.
0
RR''Un suflet inert'' și-a înăbușit sensibilitatea, nu mai creează stări benefice, ci doar ''stări de sfâșieri'', ''un păianjen'' își țese în el ''țesătura lui cea mai fină'', un astfel de suflet se cere resuscitat de plăcerile vieții, și odată activat, omul și-ar crește emoțiile într-o seră, departe de o realitate traumatizantă.
''Dezamăgirile vieții le-ai aruncat ca pe cheile de la poarta iadului'', fiind generate de ''lipsa'' celui care a pictat pe pânza realului un tablou erotic.
''Dezamăgirile vieții le-ai aruncat ca pe cheile de la poarta iadului'', fiind generate de ''lipsa'' celui care a pictat pe pânza realului un tablou erotic.
0
OApentru interpretare, Răzvan.
0
un pic incoerent in sensul ca, daca incepe cu: "nu mai simt de mult lipsa oamenilor", sfarsitul suna cumva contradictoriu: "lipsa ta este sfarsitul..."
o succesiune de stari care penduleaza intre poli opusi, dar poate pe asta se mizeaza, pe acea realitate de toate zilele care rasuceste un adevar pe toate partile...
cu ganduri bune!