Poezie
libertatea de a fi singur
2 min lectură·
Mediu
până la treizeci am știut ce va să fie cu mine
însă după patruzeci parcă ceva mi-a explodat în moalele capului și
la un moment dat pe când stăteam la o bere de unul singur
la marieta în cârciuma aia de peste drum
și am început să adun
în loc de halbele goale pe care le strângea cu grație chelnerița
suma anilor soției și amantei
am constatat că făceau cât anii mei pe care eu adicătelea
îi aruncam în wc
detașându-mă
exista așadar un fel de tandrețe
în toată chestia asta un fel de nebunie precoce
pe care eu o savuram în tăcere
în halba de bere îi vedeam buclele lui lily
buzele ei sărutându-mă trupul ei gemând de plăcere
și parcă simțeam căldura
suspinelor ei
câte chestii poți vedea într-o halbă de bere
nu zumzetul mării cu valurile
nici măcar un vârf de munte rătăcit
stropit ici și colo cu nămeți de zăpadă
ci lucruri concrete care te răscolesc
după încă o înghițitură deja simțeam starea de bine
alergându-mi prin oase
încă o halbă madam
așa se întâmplă după a treia parcă încep să trăiesc
abia de acum începe marea distracție
astfel le-am cunoscut mai pe toate
aveam o schemă deloc complicată cu două pachete de țigări
la vedere cu o ceașcă de cafea într-o parte
și un pahar de whisky în cealaltă
aveam curajul ori poate un tupeu disimulat
de ce nu nebunia inocentă
a unui boem
în felul ăsta pupam viața pe gură
căutam s-o înfrunt
moartea. o luam la mișto
și poate că merita
aveam sânge în vene credeam că totul se poate eu trebuia doar să cer
de altfel nu vroiam nimic complicat
doar lucruri mărunte care să mă bine dispună
o clipă de tandrețe pe buzele unei femei
o oră două apoi o noapte întreagă
de povești amânate
075.525
0
Credeai că totul se poate în lucruri mărunte, care să te bine dispună, creând plăcerea și cheful de viață, căci ceea ce este complicat, eclectic și alambicat, se risipește, fiind spulberat de vântul puternic al vieții.