Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@leonard-ancutaLA
Leonard Ancuta
@leonard-ancuta
Poezie

star wars

2 min lectură·
Mediu
am ridicat ochii spre cerul nopții, nu, nu e lună
e steaua morții.
în camera mea, lipsit de apărare, răcit ca o ciorbă de linte
care a stat zile întregi în frigider, scîrbit,
mă gîndesc să-mi fac felul. altfel
decît cu un fular alb sau un pardesiu plin cu pietre
într-un mod mai bărbătesc decît să-mi bag capul în cuptor
fără să-mi umplu gura cu o țeavă strălucitoare
sau cu un furtun legat la eșapament.
sunt plin de viață, sunt plin de viața
pe care n-o mai doresc. full de întrebări cu răspuns unic,
cui o să-i pese de toate astea?
cu droguri și alcool ar fi ușor
doar că prea mulți, prea mulți
așa. sau aș vrea să-mi opresc inima
exact în clipa aia cînd nu simte nimic
de parcă ai pune star wars pe pauză în momentul
cînd spațiul cu stelele lui se apropie brusc
pînă îți intră în ochi ca un milion de ace de seringă
și totul e alb și bine. dar nici așa nu se poate,
mai rămîne sila, uite sila
din abundență ca firimiturile rămase pe masă
de ceva vreme, ori urmele aburinde ale bucilor tale
impregnate pe tăblia neagră, înfierate pe cortex.
nici nu m-aș fi așteptat ca iubirea să-mi apară în față
cum îți apare un pom după ce o clipă ațipești
și tragi brusc de volan și
te răstorni, te răstorni
fără încetare, iar
bucăți de carne, așchii de oase, fragmente
de gînduri zboară din tine
pînă nimic nu mai are consistență.
doar sila, sila
o floare otrăvitoare strivită
între dinți în timp ce spui un poem
pe care speri să-l termine
moartea în locul tău.
dar nici măcar atît nu-ți e dat să încerci
fiindcă nu ești capabil să învingi nici măcar banalul instinct uman.
chiar și atunci cînd privești cerul nopții și știi
că nu e luna, e steaua morții.
044095
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
311
Citire
2 min
Versuri
41
Actualizat

Cum sa citezi

Leonard Ancuta. “star wars.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14070875/star-wars

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioan-postolache-doljestiIP
Ioan Postolache-Doljești✓
arbitru,o,da. dar dacă viața te vrea,Leo?
sccenarii. sccenarii pentr-un final...
când realizezi urme de buci pe cortex
înseamnă că nu e târziu.
da, sigur că da, balsam ni se pare iubirea
dar dacă balsamul e toxic s-a-ntrebat cineva?
și totuși
banalul uman instinctiv și brutal e o stea.
mai dă-ți o palmă pe ... buci și zi:
să mai mergem până-n cândva, Leo!
dintr-un alt punct de vedere
poezia este mai mult decât... un ceva.

felicitări. Ioan.
0
@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu✓
Mi se pare o poezie funebră, lugubră și sepulcrală, scrisă din sila care te inundă din abundență, ca firimiturile rămase pe masă, din sila ce are miros și gust de floare otrăvitoare strivită între dinți, din sila ce te face să-ți imaginezi diferite ipostaze funerare și negre ale morții, din sila ce împrăștie în poem idei fecunde pe care le valorifici cu vocație.
Însă știu că ești capabil să-ți învingi funebrul instinct uman, intuiesc că ai primit lumină de la steaua morții și cred că sila nu e doar o greață existențială, ci ea se poate transforma în febrilități creatoare.

0
@irina-lazarIL
Distincție acordată
Irina Lazar✓
O poezie fluentă, unde fiecare cuvânt își are rostul lui. Vulnerabilitate, teamă, silă. Stări perfect umane, la care nimeni nu are răspuns. Dar măcar scriindu-le, lipindu-le undeva, pe hârtie sau pe ecran, le vedem de la distanță și suntem nevoiți să ne confruntăm cu ele la modul real. Star wars.
Am reținut în special:
"sau aș vrea să-mi opresc inima
exact în clipa aia cînd nu simte nimic
de parcă ai pune star wars pe pauză în momentul
cînd spațiul cu stelele lui se apropie brusc
pînă îți intră în ochi ca un milion de ace de seringă
și totul e alb și bine. dar nici așa nu se poate,"
Iubirea e cea care crează un soi dezechilibru, un soi de vortex, însă nu aduce eliberarea, oare privind la steaua morții la asta ne gândim?
0
@liviu-ioan-muresanLM
Distincție acordată
Liviu-Ioan Muresan✓
de Irina Lazăr, zic despre unele cuvinte că sînt în plus. Dar nu e bai. Poezia se susține, are imagini ok, primele 2 versuri, cu rima aceea dau farmec. Multe figuri de stil, inestetice în poezia de azi, dar cu percutanță și bine strunite. Iată că Leo e pe o treaptă superioară a înțelegerii. Poate e vîrsta, poate e ambiția, cu siguranță cunoștințele acumulate. Leo nu e un sinucigaș, e un căutător al înțelegerii și neînțelegerii ființei, asemeni nouă, doar că se exprimă spre buna sa guvernare. Chestia cu bucile impregnate mi se pare forțată. Dar e un poem reușit.
0