m-am uitat la mâna ta
m-am uitat la mâna mea cum se încolăcește pe mâna ta, la ceasul lor
la venele întinse ca niște frânghii

o mierlă începe să cânte
e o lume rotundă ca o îmbrățișare strânsă ce
trece prin timp, prin ape, prin pânze, prin vintrele noastre ca o foame
sălbatică, cruntă

o să mă strecor, iar tu o să răsufli blând peste cearșafuri de frunze
și-o să-ntinzi o mână și-apoi
cealaltă mână

să prinzi noaptea-n căușul de lună