am și eu un if

Dacă ar fi să guvernezi lumea, ai căuta consilieri printre bărbații cu mușchi de poem, cu mușchi impresionanți de gândire, cu mușchi care să pună în valoare frumusețea, cu mușchi de adevăruri perene, cu logoree mușchiuloasă și cu privire ce mușcă din oponent, căci ei poartă pe umeri o planetă ușoară ca aerul, fiindcă au expulzat omenirea în lumină, ce i-a deposedat pe oameni de greutate.
Însă, pentru că nu o guvernezi, încerci să stăpânești toate poemele, cărora le creezi o planetă, pentru a fi regina lor.

cam explicativ, nu e neapărat nevoie. Ideea e faină, dar nu e bine strunită. Finalul e reușit.

mulțumesc pentru interpretare, mulțumesc pentru lectura constantă.

Liviu, posibil, nu le am eu cu poezia foarte. dar îmi place să tatonez în domeniu. și, pe urmă, nici nu cred că voi vrea să fac carieră din asta, sunt altele mult mai propice vieții, spiritual vorbind. dar dacă voi reuși vreodată performanța, nu mă îndoiesc că-mi vor ieși în cale craii!

vă mulțumesc amândurora, cu respect!

ca pe un text pe care se poate lucra 30 de secunde să nu se lucreze. La asta mă refeream. Sărbători fericite!

eu nu pot interveni asupra mea decât atunci când îmi cere propriul eu. acum el zice că mai bine să las lucrurile cum se află.
mulțumesc pentru revenire.

urări de bine!

Aici se vede cu ochiul neacoperit un discurs al omului care știe ce spune fără a se împiedica de considerentele paleative ale poetizării. Finalul este o soluție oarecum grăbită care nu finalizează conceptual poemul, de aceea trebuie reluat de acolo.

aveți dreptate, domnule Vasile Mihalache, cred că am comutat cumva finalul acestui text prea spontan. drept este, de asemenea, că l-am mai curățat un pic de impurități față de forma lui inițială, însă, din punctul meu de vedere la momentul acela, am făcut un cot spre direcția în care voiam să mă îndrept. oricând aș putea să inventez o direcție nouă, nimic nu este exclus. pentru moment îl voi lăsa cum este.

onorată din nou de intervenția dumneavoastră!