Bioritm

Să renunțăm la iluzii, chiar dacă în faza incipientă aduc consolare și mângâiere, însă mai apoi se transformă în deziluzii bulversând ființa, căci viața trebuie tratată cu fard și cremă hidratantă, pentru a nu i se vedea eritemele și excrescențele.
Ți-ai încălțat orele de fericire pentru plimbarea de zile amare, ți-ai pierdut consoanele din rupte buzunare și ai făcut o poezie numai din vocale și hiatusuri, pe care însă nu o înțelege nimeni, și ai pus îngerul tău să facă rost de consoane divine, după ce ai băut un litru cald de silabe.
Felicitări ! O consider cea mai bună poezie pe ziua de azi.

strofa doi e cam scoasa din context dar e singura valabila, in opinia mea din text. si ma intreb cum surad porumbeii, cum surad pasarile fara buze. e oare posibil asa ceva?

Mulțumesc pentru comentarii,Răzvan, Leonard, extrem de onorată. Este un text amar , despre rutina zilelor și condiția poetului într-o urbe ,,cu oameni proști dar cumsecade/ce nici nu știu că sunt poet''(Al.Macedonski)Desigur, strofa a doua pare a avea mai multă consistență deoarece este inspirată dintr-o scena veridica:mergând la un restaurant am întâlnit acel poet care, animat de efluvii bahice in celebra zi de salariu , insista să plătească a doua oară. L-am considerat emblematic pentru tagma poeților de azi, deoarece, deși beat, vorbea în poezii.De la Omar Khayam încoace ne îmbătam cu vinul iluziilor.Cât despre text, o ars poetica evident, mulțumesc Răzvan, dacă îl consideri textul zilei.Eu scriu mai alambicat, dar am consistență. Și da, Leonard, porumbeii surâd cu ai lor iriși, două bobite. Dacă vocalele ,,obeze'' pot avea buze...porumbeii, simbol al păcii nu pot fi decât surâzători. Mulțumesc pentru trecere, se vede ca Premiul I la Festivalul Alexandru Macedonski îmi poartă noroc.