Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

La marginea firelor coapte de sete dansează ursita

nedespărțită semnătură

2 min lectură·
Mediu
decupează orizont spre tine carnea
iubite
sângele meu întoarce nămeții depărtărilor are licență stelară
(prin ce inginerie financiară mai bine nu întreba)
am extras rădăcina pătrată
din ispită
(și-a dat corijența în bordelul fantasmelor iar și iar)
extemporale se-adună vrafuri în piele
dintr-un anacronism celular le numești amoruri voluptăți extrase din noapte
în regim de urgență
performeri și ratați se calcă pe bătătură carambol în vertebre
învingători
îmbracă sclavia ca pe-o togă imperială
eșarfele viselor mele agață același tu rătăcit (unde când nu mai contează)
ninsori de vară zăludă galopează prin vene
coastele ți-au dispărut și nu dau bon de înregistrare
reclamațiilor patetice
totul se plătește cu totul și ceva pe deasupra
de-atâtea ori te-au înecat izvoarele brațelor niciodată nu ți-au ajuns
morțile
supralicitarea n-a fost opțională
iarăși ai înnodat cearșaful în colțul jilav de amnezii
ilegal am întors cronometrul vulcanilor nu-ți fă griji mă pricep la erupții
ți-am fost boală și sănătate sub febră în fiorduri ascunse
și la vedere
foalele timpului au uitat să expire
gura trage din asfințituri lubrice doruri păcătoasă vestală
inima
solfegiază tăcerea
mareea din rugăciune te-aduce epavă
învăț mersul pe fir de abis (chiar manifest o oarecare dexteritate
în ultima vreme)
durerea coboară în rădăcină - tu
experimentez botezul ca odihnă celestă arsura nedefinită - eu
jăratecul din spatele ploii potopul
a pierdut de mult busola oricum i-ai suprapune polii
nordul meu a luat prizoniere
punctele cardinale (faceți liniște bărbatul încă nu știe)
esența
cine să mai găsească semințele
viscole smerite căptușesc însetarea mai înalt de stele
mai în adânc de pământ forez stigmate
în emoții
mă dor dau viață ispitelor ca precursori ai speranței
a tine miroase gerul
sânii mei cuibul insomniilor toate
limbă duală spovedește pulsația clipei
umbre
lipite de colții cuvintelor
lasă urme inconfundabile hăitașii adulmecă febra sfârșitului
deșir
alfabetul îmbrățișărilor în care nu te-am găsit
nu caut vinovați știu că nu sunt
topirea
sfărmarea oglinzilor în artere scrie poeme silabele fac implozie
dansul exotic în balerinii vidului
potențiale suprapuneri în lumină perfecta geneză
inocența falică scrumind în altare curcubeie
nedespărțita suflare
dinainte de ape
unica
am supraviețuit defrișărilor
lepăd măștile
tu
pretutindeni
cămașă de ruguri
încheie nasturii veșniciei
023039
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
358
Citire
2 min
Versuri
67
Actualizat

Cum sa citezi

Maria Elena Chindea. “La marginea firelor coapte de sete dansează ursita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14067959/la-marginea-firelor-coapte-de-sete-danseaza-ursita

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
ai putea face mai multe texte din acesta. este cumva turnat în matrița științelor exacte, un material greu. mie mi-ar fi plăcut să fie mai aerisit, mai degajat. dar se pare că ai fost foarte încărcată sufletește, Maria, de s-au amestecat atâtea idei aici.
e totuși posibil ca sângele tău să aibă licență stelară :). (ursita asta!)
0
@maria-elena-chindeaMCMaria Elena Chindea
Ai perfectă dreptate Ottilia, ca de atâtea alte dăți de altfel! De ceva mai multișor timp mă confrunt cu ceva probleme care mi-au comprimat universul interior... Am scris puțin și rar.... Drept care atunci când scriu erupțiile sunt totale și anarhice... În privința licenței, cred că o avem cu toții Ottilia așa cum ne+a revelato Iisus acu vreo 2000 și ceva de anișori... Dar noi ne străduim furibund să ne renegăm identitatea celestă! Atât de mult spăimește lumina!....... O să încerc să fracturez această poemă, cândva sau acuma! Nu știu.... Mulțumesc pentru cuvântul înluminat......
0