Poezie
După chipul și asemănarea sângelui
1 min lectură·
Mediu
De unde vin,
nu mai este nimic;
am avut grijă să distrugem tot,
pe cât e omenește posibil.
Nu mai strigați, nu mai tăceți!
nu mă mai răsucesc înăuntru după chipul și asemănarea sângelui,
doar păsările – negre antene – mai pot asculta naufragiile
fără milă.
Am obosit atât de tare încât știu
că se poate trăi cu durere și singurătate
la fel de bine sau rău ca atunci,
acum când nu mai așteaptă nimeni
nimic.
Drumul, bătrân vânător de acvile,
ascute harponul și se uită la cer
ca la o sacoșă de rafie în care bate vântul.
033.570
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian A. Agheorghesei. “După chipul și asemănarea sângelui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-a-agheorghesei/poezie/14065797/dupa-chipul-si-asemanarea-sangeluiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MBDistincție acordată
Un poem bun, cu un final plin de forță, deși prima strofă îți dă senzația că vei avea de-a face cu o scurtă apologie ecologică. Trecând de ea, realizezi că ai de-a face cu un discurs bine dozat, precis, creionat gros, cu idei care se susțin.
0
imaginea finală este relevantă pentru dispoziția spre singurătate/ singurătății.
mi-a plăcut ultimul vers. o descriere firească a golului, a vidului, a nimicului, a ceea ce nu mai are nicio semnificație. și, desigur, opusul lui "de unde vin".
bun!