Poezie
superbia lui gorbaciov
2 min lectură·
Mediu
ca ieri a murit labiș niciun ecou
fusesem avertizat că voi muri și eu
numai să puteți să vă ridicați de pe covoarele gri
am anticipat răspunsul cu o mie și una de întrebări
pășesc pe străzile regale ale spiritului
din poemul de purpură ridicați-vă
aprindeți faruri de la mașini galbene portocalii
mov verzi stacojii cum se schimbă vremurile
lichelele nu mai luptă cu inerția
sfidează gravitația și o frâng amarnic
nu poți ști cine pe cine arată cu degetul
prestidigitația președinților amirare filosofică
nu te mira măgarul de aur nu face parte
din epocă & nici din biblioteci
& totuși eu ieri
aș fi vrut să aud un singur cuvânt
,,bun venit trecătorule ’’
sângele lui labiș încălzește
victoria șoselelor perdante
perfecțiunii sângelui de poet i se potrivește
numai perfecțiunea culorilor lui modigliani
& ritmul de cenușă al profeților
aruncând de pe covoare de cenușă
pumni de cuvinte în trecători
am privit donul neliniștit izvorât
din ochii lui mihail gorbaciov
profețind noul război rece &încins
am cules un trandafir alb
am vrut să prind din zbor
pumnul de un miliard de cuvinte
după ce zarurile au fost aruncate
pe covorul gri descifrând sensul democrației gri
cuvinte gri mașini gri oameni gri
conducători gri nenăscuții gri
puterea gri a demosului gri
răsfrântă în gheara gri a vulturului gri
pericle schimbă și tu culorile
bate la ușă modigliani
perfecțiunii nu i se poate
răspunde decât cu perfecțiunea
023.113
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cătălin Al DOAMNEI
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 236
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Cătălin Al DOAMNEI. “superbia lui gorbaciov.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalin-al-doamnei/poezie/14061435/superbia-lui-gorbaciovComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PM
E atata liniște
că se aud tramvaiele
lovindu-se de Labiș
zicea Cărtărescu în tinerețe
când colinda cu Nino și Traian
cârciumile Bucureștilor
că se aud tramvaiele
lovindu-se de Labiș
zicea Cărtărescu în tinerețe
când colinda cu Nino și Traian
cârciumile Bucureștilor
0
nu încetez a mă mira de generozitatea dv convertită în cuvinte; de încrederea că, deși deseori imperfectă (sau poate tocmai datorită acestui aspect), scrierea dv va reuși să miște ceva în oameni; pentru dv, cititorul nu are o funcție strict lecturativă, ci, așa cum deduc eu din scrierea dv, el este în primul rând un cetățean-poetic, un cetățean ce ar trebui să covertească în viața de zi cu zi idealuri; de unde și recursul la o bogată ideatică și la nenumărate trimiteri.
cred, totuși, că, pentru a nu lăsa impresia unei "beții de cuvinte", ar fi în avantajul textului/lor să revedeți anumite formulări, cum ar fi, în acest text: "străzile regale ale spiritului" ("calea regală" e una, "stradă" cu totul altceva), "gravitația (...) o frâng amarnic" (idem), "să aud un singur cuvânt
,,bun venit trecătorule" (idem), "victoria șoselelor perdante" (idem) ș.a.m.d.