Poezie
șase luni pe fundul unui ocean
2 min lectură·
Mediu
am urmărit toate cetele de îngeri care au trecut în lunile astea. niciuna nu mi te-a adus înapoi
deși m-am rugat la toți sfinții să-ți spună
să-ți arate și ție cu săgețile lor
câte-o insulă frumoasă și gri
pe care s-o cureți cu buricele degetelor
uneori, când e foarte liniștit, îmi deschid toate inimile din palme
din genunchi din picioare
și într-una din ele te las să vii
să-ți lași capul și să dormi
când ai murit, mi s-a făcut foarte frică. și totul mi se părea exagerat de mare
pentru un om atât de mic. mi se părea că oamenii pur și simplu nu înțeleg
că n-ai fi vrut funde colorate bocitoare și fanfare
ci pur și simplu cineva să vadă
cât ești de singur
am plâns de atunci cu tine în autobuze și parcări
pe avarii sau fără avarii, cu certitudinea că pe undeva
tu știi mai bine decât mine ce înseamnă o distanță
și că toată confuzia mea nu e nimic pe lângă nimicul tău
știu c-ai fi vrut să auzi că nimic nu mai e la fel fără tine
că nimeni nu mai pictează că nimeni nu mai scrie
că după ce ne vom duce noi oamenii își vor închide obloanele
pentru foarte mulți iubitule tu n-ai însemnat nimic
fanfarele s-au mutat și chioșcul cu înghețată s-a închis
și nimeni nu mai intră pe messenger
îmi imaginez șase ani pe fundul unui ocean
deasupra e o insulă așa frumoasă și verde
deasupra insulei e un cer așa albastru și deschis
deasupra cerului zboară cele mai ascuțite păsări
apa mă duce și nu-s nimic altceva decât o mână
care te caută
096.193
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Georgiana Mușat
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 274
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Georgiana Mușat. “șase luni pe fundul unui ocean.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/georgiana-musat/poezie/14060216/sase-luni-pe-fundul-unui-oceanComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRO poezie tristă, în care funerarul se insinuează prin trecerea în nefiind, care creează o distanță între ființare și nonființare, ce nu poate fi acoperită de pașii vieții ghidați de destin.
Nefiindul creează confuzie, teamă și durere, căci e greu de imaginat cum în spațiul nimicului se adună viețile nimicite și anihilate de fatalitate, fiindcă nefiindul pune punct frazei existențiale, care se prelungea în fiecare zi prin adăugarea de alte cuvinte, în care pulsa viul.
Nefiindul creează confuzie, teamă și durere, căci e greu de imaginat cum în spațiul nimicului se adună viețile nimicite și anihilate de fatalitate, fiindcă nefiindul pune punct frazei existențiale, care se prelungea în fiecare zi prin adăugarea de alte cuvinte, în care pulsa viul.
0
VMnu e un reproș faptul că textul mi-a amintit instantaneu de filmul care îi are drept protagoniști pe Hilary Swank și Gerard Butler; nu trimite la, nu imită; dimpotrivă, reușește (asemenea filmului) să imprime esteticului sinceritate (foarte greu de realizat); într-o contemporaneitate a liricii caracterizate de nuditate (sub toate aspectele), textul tău propune (și reușește) anxietatea erotică; transmite atât de puternic dragostea absentă, încât aprope că simțim nu doar vibrația trupului, dar chiar și pe aceea a respirației; loialitate frântă de dor, pasiune înecată de adâncimi obscure; deopotrivă relaxare și încordare - patologie a neliniștii pentru care singurele momente în care cel care trăiește astfel reușește să își tragă sufletul este scrisul.
în concluzie, vă felicit încă o dată pentru sinceritate (mulți/ multe pozează astfel, în realitate fiind simpli cabotini).
0
LMun poem al adîncimilor; și la propriu și la figurat.
Mi-a plăcut în mod deosebit.
Mi-a plăcut în mod deosebit.
0
F-Distincție acordată
nu aș vrea să repet ce a spus vasile munteanu și asta pentru că el bine a spus. adaug doar că în timp ce am citit am văzut am ocolit pământul și am atins, din greșeală...un înger! apoi am văzut lumină!
0
GMVă mulțumesc din inimă pentru aprecieri, fiecăruia dintre voi. Și dacă tot se vorbește despre sinceritate aici, cred că cel mai relevant pentru poezie (indiferent de forma pe care o îmbracă) e ca ea să fie adevărată, palpabilă. Ca prin ea, aidoma unei prisme, să poată să treacă limpede și clar, ca printr-o apă, toată suferința cuiva. Fiindcă da, eu cred că un om fericit n-are niciun motiv să scrie. Mă bucur că ați simțit asta.
0
EPDin punctul meu de vedere, o confesiune de o fragilitate rara. Cit priveste motivatia ta de a scrie, demult tare, intr-un alt context, ii spuneam cuiva ca nu are niciun rost sa scriem daca nu ne doare...
0
LAimi place textul, cred ca ar castiga daca l-ai mai peria putin, dar si asa e un text care transmite si nu bate campii aiurea.
0
sunt foarte puține texte care îmi stăruie îm minte multă vreme după ce le citesc.
acesta este/va fi unul dintre ele
și simt ceva invidie
că nu l-am scris eu