Poezie
11. liniște de toamnă
21
1 min lectură·
Mediu
liniștea asta nu e perfectă
pentru că mereu există în aer o moarte mică foarte ușoară și portocalie
mereu o coacere se implinește cu un zgomot rotund
mai e și mirosul ăsta
miroase a lume care în sfârșit se împacă
a prea multe frunze în cale
a ceață și a focuri pe dealuri
miroase a tine când zâmbești
033.547
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 58
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “11. liniște de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/14056777/11-liniste-de-toamnaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
INMulțumesc mult pentru comentariu. Ai dreptate cu finalul. Îl voi modifica.
0
RSeu unul l-aș vedea tot așa, dar fără repetiții
"mai e și mirosul ăsta
a lume care în sfârșit se împacă
a prea multe frunze în cale
a ceață și-a focuri pe dealuri
a tine când zâmbești"
în rest, n-am ce să-i reproșez...
cu plăcerea lecturii
"mai e și mirosul ăsta
a lume care în sfârșit se împacă
a prea multe frunze în cale
a ceață și-a focuri pe dealuri
a tine când zâmbești"
în rest, n-am ce să-i reproșez...
cu plăcerea lecturii
0
E un poem care dospește.
Regret, însă, finalul, care mi se pare dezacordat, acel "miroase a tine când zâmbești" e comun, nu știu de ce, mi-ar fi plăcut așa: miroase a tine când zâmbesc... Peste liniște, peste mica moarte, aș fi văzut un sens cald, cald, cald.