Poezie
lămpaș de veghe
1 min lectură·
Mediu
în ochii tăi mari păpușile au învățat să crească doar câte puțin
numai în ajunul crăciunului
tu le coși hăinuțe noi le încalți cu botoșei de lână
te întrebi în șoaptă unde s-au dus toate florile toate mormintele
și toate poveștile care îți semănau atât de bine
ce au făcut cu toți copiii bătuți până la sânge
copiii molestați de preoți tinerii abuzați de șefii lor
tinerii obligați să cerșească sau să se prostitueze
bătrânii rămași fără casă
muribunzii care plâng ca pruncii de lapte
cu unghiile netăiate în propria scârnă
fiindcă viața e o goană fără ochi printre cioturi de brazi
tăiați ca să lumineze două zile
lângă șemineuri calde mese îmbelșugate și căsuțe pentru păpuși
care nu cresc mai mari
findcă viața e o vânătoare cu goarnă pentru surzi
în care tu vei cădea cu picioarele îndoite sub tine
cu rochia largă ca un clopot albastru întinsă de jur împrejur
și vei spune nu cu ochii deschiși
o dată și încă o dată
023.281
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 165
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “lămpaș de veghe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14056749/lampas-de-vegheComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CMMulțumesc pentru opinie domnule Marin, dar nu prea înțeleg. Spuneți că scriu bine și că scriu prost în același timp (în poezie), nu înțeleg de fapt ce vreți să spuneți cu adevărat. Poate vă amintiți cântecul pacifist "Where have all the flowers gone". Strofa pe care o incriminați (că nu ar fi reușită) explicitează pentru a introduce revolta din ultimele strofe. În fine mulțumesc pentru opinie dar e absurd ce spuneți: Cum adică scriu "dezarticulat" în proză? Toate cuvintele sunt articulate. Vă dați seama că eu cred cu sinceritate că nu scriu bine deloc, nici poezie, nici proză și am motive clare. Cut toate acestea un alt "critic" mi-a apreciat ultimul jurnal postat și aici pe alt site, deci din nou, dată fiind opinia dvs. contrară, am motive depline să cred că nu scriu bine deloc. Și singurul meu text publicat din 2010 până de curând în vreo revistă a fost o proză. Și cele mai multe steluțe sau comentarii le-am primit tot la proză pe acest site sau în altă parte. Nu știu la ce dezarticulări vă referiți, chiar aș fi curioasă. Textele despre viața mea sunt adevăruri certe explicate clar din diverse motive, nu dezarticulate. Iar celelalte sunt lucruri de suflet ca în Desen sau raționale, ca Porția de filozofie și multe altele. Nu observasem cacofonia de la începutul poeziei și vă mulțumesc, voi introduce "doar" acolo.
0
Desigur, în cazul acestui poem, prima strofă e una reușită, cu condiția să elimini disonanța "crească câte". E o idee generoasă aceasta cu a crește, câte puțin, în ochii păpușilor. E o idee generoasă, gravă, are un anumit dramatism. Și este continuată în aceeași manieră:
te întrebi în șoaptă unde s-au dus toate florile toate mormintele
și toate poveștile care îți semănau atât de bine
Din păcate, e numai o părere, poemul continuă total neinspirat:
ce au făcut cu toți copiii bătuți la sânge
copiii molestați de preoți tinerii abuzați de șefii lor
tinerii obligați să cerșească sau să se prostitueze
bătrânii rămași fără casă
muribunzii care plâng ca pruncii de lapte
cu unghiile netăiate în propria scârnă
Poate-l retușezi...