Poezie
Cântarea Casianei
2 min lectură·
Mediu
După ce fac dragoste cu tine continui să fiu femeie mult timp
Fac patul în care am dormit ca și cum aș închide aripile unei păsări de noapte
Care a hrănit pui străini și dimineața le-a dat drumul să-și caute singuri mâncare
Reașez totul în ordinea prestabilită, adun cărțile în care am băltit ore-n șir
Cojile de portocală, rămășițele pământești din pielea ta se recompun singure
Le întorc pe toate părțile, lumina ca un bărbat tăios îmi aerisește corpul
Cuvintele neînsuflețite pe care nu am fost în stare să ți le spun ies ca avortonii
Metafore care sedimentează venele, cu timpul sângele se va împotmoli
În acest cheag de gânduri, deschid fereastra, mă lipesc
De aerul rece și te recunosc în orice adiere, ieslea e în pieptul meu
După ce fac dragoste cu tine continui să fiu femeie mult timp
Când ți-am desfăcut cămașa am văzut alt om, am desfăcut
Și acestuia cămașa și am văzut alt om și așa la infinit, te reproduceai
Pe măsură ce dădeam de tine în alt om mult mai înalt și mult mai singur
Până ai ajuns sus, foarte sus, într-un cer pe care eu aici pe pământ nu-l cunosc
I-ai spus iubire, un cer personal căruia i-ai dat drumul ca unui câine ținut
În lesă, cândva într-un fel sau altul vom ajunge acasă
085112
0
personal, găsesc două constucții de o poeticitate ireproșabilă: i) "adun cărțile în care am băltit ore-n șir" și "Când ți-am desfăcut cămașa am văzut alt om, am desfăcut/ Și acestuia cămașa și am văzut alt om"
textul în sine este unitar, dar (din nou) în cea mai mare parte a lui pare comun, impersonal, alocuri chiar stângaci:
de exemplu:
i) "După ce fac dragoste cu tine continui să fiu femeie mult timp după aceea" (nefiind o relație homosexuală, erai femeie și înainte; plus exprimarea: "După ce fac dragoste... după aceea")
ii) "păsări de noapte/ Care a hrănit pui străini și dimineața le-a dat drumul să-și caute singuri mâncare" - cum adică "le-a dat drumul"? i-a azvârlit din cuib? sau le-a zis: Dragii păsării de noapte, gata, valea, fiecare pe cont propriu...?
iii) poate exagerez, dar cred că sunt cel puțin 100 de texte pe Agonia.ro în care "lumina este un cuțit".
iv) invocarea mamei e total nefirească în acest postludiu mai mult sau mai puțin metaforic
v)că "Pe măsură ce dădeam de tine în alt om mult mai înalt și mult mai singur/ Până ai ajuns sus, foarte sus, într-un cer pe care eu aici pe pământ nu-l cunosc/ I-ai spus iubire" amintește (fără să perturbe) de:
"lumea mea prelungă și în nesfârșire se face coloană sau altceva mult mai înalt și mult mai curând. Ce bine că ești, ce mirare că sunt!"
încă nu îmi dau seama dacă este un lucru pozitiv sau negativ.
concluzie: îmi pare un text scris nu din necesitate interioară, ci dintr-o nerăbdare a comunicării, a consolidării "imaginii", a postării, poate chiar a lecturării lui la un anume post de radio...; ceea ce nu e musai un lucru rău în sine, dar cu siguranță textului nu îi servește la nimic.
oricum, felicitări pentru cele două construcții, dpmeudv sunt deosebite.