Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@florentina-loredana-dalianFD
Florentina-Loredana Dalian
@florentina-loredana-dalian
Poezie

Ca la o nuntă preafrumoasă

1 min lectură·
Mediu
Plângeam ca la sfârșit de lume
și plânsul acela vorbea despre dureri nemărturisite.
Nu știu cine împingea lacrimile afară;
eu nu, eu în niciun caz.
Plângeam ca la o despărțire,
de parcă trenul tocmai plecase din gară,
cu destinația infinit,
trăgând după el vagoane de steril –
tot ce-a rămas în urma visului.
Plângeam ca la o înmormântare
la care nu știi cine e îngropat,
da-ți pare rău după amărâtul ăla
pentru care nu va mai fi dimineață.
Plângeam ca la o nuntă preafrumoasă
în care mireasa nu eram eu;
în care mireasa e întotdeauna cealaltă.
Plângeam și mi-am zis că pesemne
în clipele-acelea te lepădai de mine
de trei ori ca de satana.
063.723
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
114
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Florentina-Loredana Dalian. “Ca la o nuntă preafrumoasă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentina-loredana-dalian/poezie/14047864/ca-la-o-nunta-preafrumoasa

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓
vb lui Creangă, "nu știu alții" cum vor citi, însă pentru mine e mult gri aici, adică, da, există "stare", dar nu există "proaspăt"; atunci de ce comentez? probabil pentru că unele dintre florile (mele) preferate sunt Imortelele; iar, pentru mine, această poezie are ceva din "parfumul" acestora; ceva conjunctural, ceva improvizat, ceva spus "între" (plecări, rămâneri, amânări...); nu se va reține întregul, dar fragmente ne răsună de-a lungul drumului în auz; evident, ceva se mai poate corecta, formula altfel sau chair tăia (ex: "în care mireasa nu eram eu;/ în care mireasa e întotdeauna cealaltă." / dacă tu nu, logic altcineva), însă, la final, rămâne aroma aceea de poezie pur feminină, care nici nu este, nici nu se dorește mai mult; are parfumul ei, specificul ei, poate nu costisitor, însă particular.


în trecere,
Vasile Munteanu
0
@florentina-loredana-dalianFDFlorentina-Loredana Dalian✓
Mulumesc pentru trecere, zicere, observații, toate cele! Nu mă așteptam să atragă atenția, tocmai pentru că, într-adevăr, e fără pretenții; însă e drept că are "stare", fiincă a fost scrisă cu stare. Și oarece parfum, cum bine ați remarcat.
Gânduri bune!
0
@marin-badeaMBmarin badea✓
Cred că finalul poemului tău conține o dilemă:

în clipele-acelea te lepădai de mine
de trei ori ca de satana

Cred c-am reținut bine: Sfântul Petru s-a lepădat de trei ori, dar de Isus. E cu totul altceva. Numai în cazul în care "el" nu cumva era botezat...
0
@florentina-loredana-dalianFDFlorentina-Loredana Dalian✓
Finalul textului nu face referire la lepădarea Sf. Petru de Iisus Christos, ci de lepădările care se fac la botez (nașul se leapădă de satana în numele celui botezat. El este întrebat de preot de 3 ori "te lepezi de satana?", apoi de 3 ori "te-ai lepădat..?). Și , evident, nu trebuie pus restul textului în legătură cu botezul, accentul cade pe lepădarea cuiva de altcineva (renunțare la...).
Scuze ptr atâtea explicații!
0
@marin-badeaMBmarin badea✓
Dacă spui "de trei ori", automat mă duc cu gândul către zona aceasta: ori către taina botezului, ori către Sfântul Petru și lepădarea lui de Isus. Nu am cum să intuiesc că e vorba de o simplă lepădare, renunțare etc. a cuiva de altcineva. Dacă e numai atât și nu există ne/subtila trimitere către mistic, poemul scade în consistență. Așa văd eu.
0
@florentina-loredana-dalianFDFlorentina-Loredana Dalian✓
Și eu tot așa văd. Ai dreptate. Dar n-a fost intenția mea de la bun început trimiterea către mistic, așa că... ăsta-i textul!
0