Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Sisif și muncile câmpului

1 min lectură·
Mediu
toată durerea mi se scurgea în pământul mamă prin picioare
ca prin niște țevi prin care se scurgea noroiul din cer în canalizare
se scurgea genul acela de durere care mă făcea mai puternic până când în mine
rămânea o durere inutilă surdă apoi eram tras pe dreapta și agățat în așteptare de moarte ca de un cui
durerea crează dependență iar orice bucurie sau zâmbet provoacă migrene sevraj sau nevroze
în jurul meu un zgomot alb ca și cum bobul de grâu se umfla a pâine în cuptoare de piatră
am văzut odată cum morile își ridicau fustele și plecau în câmpie și se transformau în sperietori pentru păsări
și cumva nu mă miram dimpotrivă mă așezam lângă ele și fluieram după ciori
când îmi amorțeau buzele de atâta fluierat mă spălam cu țărână pe față până prindeam rădăcini poate aș fi înmugurit
și mi-ar fi crescut frunze subraț iar ochii mi-ar fi strălucit ca două boabe de rouă
044377
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
160
Citire
1 min
Versuri
10
Actualizat

Cum sa citezi

petre ioan cretu. “Sisif și muncile câmpului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14044976/sisif-si-muncile-campului

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@marin-badeaMBmarin badea
Un poem al câmpiei eterne, al acestei părți de lume unde sperietorile au nevroze de la lumina care e totdeauna prea multă. Într-adevăr, un zâmbet îți poate da dependență, numai că acest drog e atât de rar, de puțin. E o stare de bine să văd un alt împătimit al acestei întinderi care o privește în felul ei mistic, alienat. Aici, așa e, avem de-a face cu un spațiu ritualic și în același timp abrutizat, căci altfel nu văd ce rost are ca Dumnezeul ăla atât de puțin, uneori să-și scurgă noroiul din cerul lui roz direct prin picioarele oamenilor, prin sângele lor. Și încă e loc de cât mai multă mizerie...
0
@petre-ioan-cretu-0030869PCpetre ioan cretu
Vezi tu, mai trebuie să avem și grijă de țevi, le curățăm zilnic și facem posibilă scurgerea mâlului și a altor mizeri prin noi.
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Ființa este legată de pământul mamă prin rădăcini ființiale, fiind străbătută de durere de la Nord la Sud și de la Est la Vest, care te face mai puternic dacă o înfrunți, sau te aruncă în nefiind, dacă guvernează organismul.
Durerea creează dependență și ne inoculează alergie la starea de fericire, deschisă într-o corolă de zâmbete, care, în lipsa tristeții, provoacă migrene, sevraj sau nevroze.

0
@petre-ioan-cretu-0030869PCpetre ioan cretu
din păcate nu este vorba de o durere metafizica. In mine și-a făcut cuib o durere surdă și continuă. Azi noapte am luat de trei ori un cocteil format din tramadol, ketoprofen si pentoxid retard. La al treilea cocteil i-am preserat și un vârf de cuțit de xanax și așa am putut să dorm trei ore. Poezia de față am scris-o azi noapte... Asta e. Mâine mă urc pe cal și purced la Mangalia. La spital pentru recuperare. In acest spital m-am reapucat de scris, în 2009, după o pauză de 27 de ani.
0