Poezie
Sufletul pereche
viață
1 min lectură·
Mediu
În fiecare dimineață
opresc la chioșcul cu ziare.
Cumpăr o cafea, o gogoașă
și câteva reviste
parcurg aceleași rubrici
aceleași știri
și citesc, minute bune,
aceeași pagină.
Sunt zile
când comentez diferite
informații
cu cel din spatele tejghelei
un mic cenaclu
desprins
din cotidian.
Azi
se pare
că am noroc
printre rândurile negre
se vede
puritatea.
Decupez albul
nimeni nu mă vede
sau nimeni nu-l vede,
majoritatea fiind concentrați pe tabloid,
îl mototolesc
și-l închid
în călimara larg deschisă.
Cerneală îmi străbate
sufletul
transpir
mintea se joacă
obiectele dansează
îmi pierd vederea
fiindu-mi
din ce în ce
mai rău.
Mă întind pe trotuar
oamenii trec
cu propria indiferență
ignorâdu-mă
sunt un preș
oricine poate fi
în locul meu.
După câteva eternități
încep să-mi revin
trupul se vindecă
găsindu-mi liniștea
în sufletul pereche
da
tu
amorul meu.
022863
0
MB