Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

fiindul alb

sonet

1 min lectură·
Mediu
existe alb de nu e cu putință
ca verdele a-și rostui rostirea
cu nea e îmbrăcată Mănăstirea
și Iarna-a început a fi sentință
vecia-și are încă-n noi psaltirea
Zăpada-i însă moarte și ființă
e necesară poate o căință
prezentă să ne fie amintirea
Tu, Viață, ești un crater de nimica
ai diavoli la picioare, gunoieri
(așa îmi spune-adeseori mămica)
ce va fi mâine n-a fost azi ci ieri
și des de-așa omăt cuprinde frica
de parcă nici nu poți ca să mai speri...
012.334
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
83
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Ștefan Petrea. “fiindul alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14042823/fiindul-alb

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Iarna înmagazinează o cantitate imensă de alb pe care o împrăștie din când în când peste viață, lucruri, oameni și lume, zăpada e nefiind alb și ființă în același timp.
Timpul omogen se împarte inegal în trecut, prezent și viitor, însă de atâta alb părăsește realitatea și se ascunde în oameni.

0