Poezie

Chiar și abisul

ref.

1 min lectură·11 ianuarie 2014

Mediu

Pentru pasărea cu aripile frânte

norii se ridică și coboară,

nu mai înțelege ce rost are

cerul.

Când întâmplarea nimerește la țintă

cineva-i spune să nu se sperie

și femeia cu ochii de smoală

bâjbâie prin întuneric.

Chiar și abisul

are o punte pe deasupra

pe care o trece de fiecare dată

cu cerul pe umeri de curcubeu.

Sculptat în stâncă te zidești

coloană înaltă

prin care urcă strămoșii.

Anotimpul cel mai friguros din trup

te cheamă să aprinzi focul

apoi te cuibărești

în casa sufletului

până nu mai respiri,

până nu mai respir

și mă înalț.

001.584

Silviu Somesanu. “Chiar și abisul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14041941/chiar-si-abisul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.