Poezie
Dintru-nceput
1 min lectură·
Mediu
A urcat pe trepte neliniștea
înfrigurare a minții,
a rămas în urmă așteptarea
cu fructe pe ramuri.
Dintr-o năzuință cu fruntea pe cer
unde din voință armă își face
îmblânzitoare de inimi.
În afară totu-i în tot
tipărind verbele în munții gândului.
Aripi dezlipește de pe umerii goi
crezând că așa o să zboare
îngerul său păzitor.
Cu trupul dintru-nceput refăcut
de sufletul primit
prin fereastra de abur
cu ochii de sticlă,
el
n-are nicio vină,
doar cuvinte-mi spune
și multe le uit
până le scriu.
001558
0