Poezieurban
Just laughing out the pain. Story of my life
“Do you not see how necessary a world of pains and troubles is to school an intelligence and make it a soul?” ― John Keats, Letters of John Keats
2 min lectură·
Mediu
Îmi amintesc o bătaie cruntă încasată de la taică-meu vitreg
Eram un țînc curios am aprins un chibrit
Și l-am băgat în mingea nouă a lui soră-mea
Habar nu aveam de ce primește doar ea
Toate jucăriile și toată atenția
Mingea a făcut fîsss a naibii gumă subțire
Și s-a pleoștit ca o legumă defectă
Oricum
Am jucat fotbal cu ea spartă
Pe urmă am pus-o exact unde am găsit-o
Dar ai mei s-au prins și s-au supărat rapid
Tot timpul cît m-a mușcat pe urmă cureaua
N-am zis nici pîs strîngeam numai din dinți
Niște lacrimi mari mi se prelingeau pe obraji
Și îmi era o mare ciudă că nu le pot opri
Mi-am zis că poate chiar merit să mi-o iau
Ba chiar să mă pedepsesc singur
De parcă nu eram destul de vînăt și nenorocit
M-am dus și mi-am apăsat palma dreaptă
Pe plita încinsă de la sobă
Ca să pot și eu să urlu liniștit de durere
Pe urmă am strîns pumnul tare
Și m-a apucat un rîs nervos
Rîdeam de cît pot să fiu de transit
Ai mei erau interziși nu știau ce să facă
Și soră-mea tocmai s-a trezit să plîngă
Îmi venea să o mîngîi dar mîna nu mă asculta
Și mă gîndesc că toată viața am rîs de durere
În vreme ce îmi venea să mîngîi ceva orice
Dar mîna nu mă asculta nici să mi-o ard
Cu fierul încins
034.584
0
keep laughing out!