Poezie
Magiun pe pâine 38
despre praguri ce cresc si anotimpuri aduse cu vapoarele
1 min lectură·
Mediu
am adormit spre dimineață
durerile s-au culcat sub lavanda amețită de întuneric
vara nu mai are putere după nopți nedormite
iar tu
nu știi dacă poți trece pragul
ce crește noapte de noapte pe ascuns
trezirea cu flori de câmp puse în brațe
cu o bataie ușoară pe umăr
primul cuvânt
este codul pentru încă o zi
da
e trezirea în ziua ce vrea sa fie plina numai de ea
ziua
ea vrea
să se joace în parcul din colț să strige la rațe
să arunce cu frunze după porumbeii obraznici ce revendică pomii și iarba
somnul plin de poze scofilcite
nu vrea trezirea cu ochii deschiși
și uite
se întoarce capul pe dos în nopțile dintre anotimpuri
încă nu-i vara mea
e o vară cu miros de carbit
cu strigătele unei păsări rătăcite din padurile mari
a răgușit de când strigă
dar cine să o duca înapoi...
omul
uite
nu doarme
stă pe faleză
așteaptă să vină vapoarele cu anotimpuri
004.064
0