Poezie
Amarul, dulcele meu
1 min lectură·
Mediu
Amarul meu, dulcele meu gând păgân,
Când te vei trezi singur,
Nu te speria.
Am plecat, cu siguranță, dar nu de bună-voie.
Am plecat îndemnată de toate nopțile
În care plângeam în pat lângă tine,
Simțindu-mă abandonată,
Și de toate clipele în care orice conta mai mult
Decât ceea ce îmi doream eu.
Așa cum eu reușeam să mă gândesc doar la tine
Și la nenumăratele feluri în care să îți îndeplinesc
Dorințele și plăcerile,
Cred că ai fi putut face și tu asta măcar o dată,
Dacă tot mă iubeai așa cum îmi spuneai c-o faci.
Prima dragoste?
Nu știu. Poate eu am fost, deși nu erai deloc credibil
Când spuneai asta gândindu-te la formele
Altor femei.
Nu mă mai minți. Nu te mai minți.
Ești un risipitor de iubire.
Colecționezi suflete, emoții și sentimente
Pentru a te hrăni cu ele.
Iubirea pe care ți-o port
E doar un moft, un capriciu.
Dulcele meu, amarul meu gând păgân,
Când te vei trezi singur,
Nu sta.
Pleacă în căutarea mea.
024.154
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sonia Kalman
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 170
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Sonia Kalman. “Amarul, dulcele meu .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/14033607/amarul-dulcele-meuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SKDraga mea Ottilia, trec printr-o perioada grea si imi e greu sa mai postez poezii.
Promit o revenire in curand.
multumesc mult de apreciere si de sfaturi.
Promit o revenire in curand.
multumesc mult de apreciere si de sfaturi.
0
îți doresc numai bine și scrie!