Cu gândul la Spațiul Schengen

Din însemnările unui reporter

Dorind un reportaj documentat,
Am mers în satul X, de la câmpie,
Să aflu de țăranu-i informat
Și despre Spațiul Schengen ce se știe.

Când am ajuns în sat, era spre seară,
Cam pe la 5, deci nu era târziu,
Dar, culmea, nimeni nu era pe-afară,
Deci, cui să iau eu, oare, interviu?

O bunicuță ce mergea spre casă,
Aflând ce vreau, la poartă s-a oprit
Și-a început a-mi povesti, sfătoasă,
Cum e cu Schengen și m-a lămurit

Că-n Schengen lumea-i bucuroasă tare
Și intră liber cei ce-au aderat,
Ei n-au de completat chestionare
Și nici acorduri de implementat.

Drăguță interlocutoarea mea!
I-am mulțumit, apoi, de osteneală
Și i-am mărturisit c-aș discuta
Și c-un bărbat, ales la nimereală,

Spre a surprinde varii situații,
Dar ulița fiind aici pustie,
Am întrebat-o unde sunt bărbații...
"Păi, sunt în Schengen, maică, un' să fie?"

Dar, ca să nu mai povestesc degeaba,
Un amănunt se cere precizat,
Să înțelegeți, totuși, cum stă treaba:
Că “Schengen” este... cârciuma din sat!

Discuții despre aderarea la Acordul Schengen

E seară și Vasile cu Marina,
Familie vestită, din Humor,
În timp ce savurau, în tihnă, cina,
Priveau jurnalul, la televizor.

– Vasile dragă, văd că-i tare greu,
Femeia a rostit, făcând pe trista,
Ajută-mă să înțeleg și eu
Cum este, bre, cu Schengen-ul aista!

– În Spațiul Schengen, fiecare țară
Din Europa să adere-ar vrea…
– Așa cum tu, Vasile, bunăoară,
Ai „aderat”, cândva, la mâna mea?

– Și țara noastră asta și-a dorit,
Iar aderarea pare-a fi aproape,
Dar, până în prezent, n-a reușit,
Deși-a parcurs vreo câteva etape.

Întâi, o declarație-a trimis,
Așa, spre-a fi terenul pregătit…
– Se-aseamănă, un pic, precum am zis,
Când tu ai mers, atunci, de m-ai pețit!

– Pe urmă, un chestionar extins
A completat, cu întrebări o mie…
– Cum ai răspuns, când tata a pretins,
De neamurile tale tot să știe!

S-a întocmit raport de analiză,
Dar ce-a cuprins, exact, eu nu pot spune
Și-a mai rămas un pas doar, pân’ la viză,
Depinde-acum de cei din Uniune.

Dar România nu-i pe drumul bun
Și aderarea văd că stă pe loc
Mai sunt și state care se opun…
– De-aș fi avut și eu așa noroc!...

Vis de libertate
(Fabulă)

De-o vreme, Azorel a auzit
Că oamenii la Schengen vor s-adere
Și-a devenit extrem de plictisit,
E gânditor și fără vreo plăcere.

Păi, dacă oamenii-și doresc atât
Să treacă granița, necontrolați,
De ce nu ar visa un amărât
De câine să ajungă la confrați,

În strada cu miros de libertate,
Acolo unde nicio grijă nu e…
În fond, la el e simplu, deci se poate,
Căci nu depinde de Consiliul U.E.

Doar lanțul ăsta… lanțul e problema,
Căci, altfel, poarta curții n-are cheie!
Și, uite-așa, a început dilema:
Mai pleacă sau renunță la idee?

Sperând că va găsi o strategie
De a-și schimba, cumva, umila soartă,
I-apatic, de nimic nu vrea să știe
Și nici nu se mai uită către poartă.

Atuncea când stăpânii-s la serviciu,
De paza bătăturii nici că-i pasă,
Lătratul i se pare un supliciu,
Iar hoții pot intra în voie-n casă.

De când ideea i-a-ncolțit în minte,
S-au scurs ani buni, dar fără vreun folos,
C-o duce mult mai rău ca înainte
Și-abia de mai primește câte-un os.

Morala întâmplării este clară
Și ne servește drept învățătură:
Decât să tot visezi să ieși afară,
Păzește ce-i la tine-n bătătură!