Poezie
în iunie nu ne-am văzut niciodată
1 min lectură·
Mediu
și credeam ca nu mai ajungi. ceasul
atîrnînd în ștreang așteptarea
bătea în perete ca pumnul unui vecin cu chef de scandal
număram diminețile în frunzele ferigii cînd
ai ciocănit la ușă timid.
am sărit peste-un prag, peste
nodul din gît,
m-am împiedicat rău, mi-ai strigat numele și
ți-am căzut dragă
fix
în același loc ascuns
sub camașa nouă, în carouri
apoi am pus trandafirii în apă. din lift
vîntul se luă după noi
soarele ne urmări pînă tîrziu
ca un asasin blond
plătit cu ziua de Dumnezeu
și peste pontoane
Dunărea își lăți zîmbetul încercînd în zadar
să ne ghicească-n ochi,
în buze,
în sălcii
numărul la iubire
037.291
0
