Poezie
focuri
1 min lectură·
Mediu
sunt la câțiva metri de linia cercului polar
și cum începe carnea sub unghie
așa începe și gheața
materialitatea proștilor care au crezut
și s-au îndoit doar un pic
îndeajuns să spere
că te poți apropia de orice epavă
poți înfunda găurile din carenă
munca ia locul ruginii, e drept
și sufletul pus acolo, pe puntea aia
sau ridicat, steagul de pe catarg
unde să te ducă un lucru
care s-a prăbușit?
vârsta, focurile de-o seară pe țărm
când beau romul marinarilor duși
când avem un singur lucru în comun
femeile lor au fost într-o zi ca mine
apoi s-au micșorat
sunt la câțiva metri de gheață sau de vagin
dar nu voi înainta
nu sunt o femeie deșteaptă
doar știu că globul ăsta
e mai ușor de înconjurat
pentru că trăiesc într-o lume în care
nu mai e nicio diferență între
bărbații vii și bărbații morți
023.747
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marta Cremeny
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Marta Cremeny. “focuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marta-cremeny/poezie/14025291/focuriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSCSCarmen Sorescu✓Probabil că un lucru părbușit duce în el însuși, prin extensie poate fi vorba și de om. Poemul e delicat și dificil, am remarcat niște comparații sugerate fin fără a le reda explicit, ceea ce face ca poemul să devină alunecos, într-un fel am avut senzația că nu-l prind, finalul a reușit să mai ia ceața. Revin la final și spun că mi-a plăcut cel mai mult, epava/ rugina/ oamenii duși/într-un fel morți pot oricând reînvia cu recuperarea acelor găuri din carenă/ pansamente/ iubiri.
0
MCmulțumesc, manuela (carmen). pentru că ai scris și pentru steluță.
0