Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Ispășirea

cea de toate zilele

1 min lectură·
Mediu
Aștept
o umbră să-mi vină în întâmpinare mai devreme,
o dimineața măcar
să-mi ardă soarele pe dinăuntru
și hainele
să-mi las agățate
pe alte trupuri iubite.
M-acoperă doar câteva scânduri,
prin care intră
aer destul și pentru morții de mâine.
Rochiile albe primite în dar
care păteză pielea atâtor virgine,
pe mine le-am făcut să sângereze.
Mi-ai luat trandafiri atotputernici
potriviți în vaze cu gâturi strâmte,
iubiți de care mâinile mele se țin
în timp ce spinii lor se depărtează
să-mi cheme sfinții mai aproape de raiul meu.
Și-n noaptea îngerilor singuri
doar eu să cred
că sunt femeia
de care s-a îndrăgostit februarie.
003176
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
104
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “Ispășirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14024563/ispasirea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.