Poezie
Joia mare
1 min lectură·
Mediu
când au ridicat casa
tinerii au aruncat stupii părinților
au sădit un măr și un păr
soiuri bune
s-au ținut tari pe pământul sărac
au crescut peste țigle
fructele pocneau înspre toamnă
bătrânul le aduna câte unul
cu mânecile albe suflecate
pentru cazanul de țuică
aștepta să mai treacă peste un an
singur în casa lui veche
la masa din curte se bea tărie
se discută despre religie și Dumnezeu
cu voce tare
cot la cot către seară
norii sunt nehotărâți
lasă apa să cadă rar
în săptămâna patimilor
bătrânul așteaptă în cămașă albă
cu căciula din blană de miel
alături de tâmple
ploaia aproape stă
în țărâna cu ridurile încă reci
veșnicia e pomenită
de la rădăcină
crește în pomii cu guler de floare
023.845
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “Joia mare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14023436/joia-mareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mulțumesc pentru semnul de lectură Diana, aici, precum în alte poezii ale mele, sunt mai aproape de lumea satului și de rădăcinile mele.
0

Toate cele bune!
GG