Un timp al nostru, dincolo de prăpăstii

un ars poetica plina de miez,acuitate,un angajament complex a propriei constiinte ,pe drumul spinos al artistului care alege viat "inauntrul foii veline":
"Să te strâng din risipiri,
mi-a trebuit timpul acesta
în care te invit să locuim,
spațiul cât o foaie velină,
unde sarea secundelor
dă gust întâmplării.
Calmi și blânzi,
vom rămâne dincolo de prăpăstii."
Poetul ramâne in cadrul unei singuratati orgolioase,un sacrificu de sine,o combustie pasionala pe rugul cunoasterii de sine:
"Locuiesc un timp al meu,
unde orele au margini de sare;
când sunt blând,
cristalizarea e mai intensă
și apele negre mă ocolesc.
Oricâte fisuri ar apărea
în cerul acesta pe care
vreți să-l poleiți cu-anateme,
niciodată nu plouă din greșeală,"
Vizitator al luminii" în acest poem poetul a gasit din nou "un adapost pentru suflet"...astept o poezie mai "nervoasa",mai directa,mai transanta,dar fiecare se vindeca si vindeca poezia dupa convingerile sale...

Este un poem bun ale carui versuri pot fi citate in marea lor majoritate, ma limitez la cateva:"Cu brațe deschise,/te primesc în liniștea mea,/fără multe istorii,/doar cu iluminări în pașnice nopți./Să te strâng din risipiri", exista un fir pe care poti rataci cu o busola a verticalitatii (daca nu exista e musai s-o inventam).Finalul este putin cam moale,totusi.