Poezie
balada iernii
-pentru Oana-
1 min lectură·
Mediu
i s-a pus o temniță aparte, au nins-o, și au numit-o mare.
i-au pus stânci bătrâne să nu cadă niciodată și-n surdină au cântat perinița.
au vizitat-o din când în când,
s-au temut și-n ianuarie au făcut-o cea mai frumoasă femeie.
părinții erau săraci astfel că nu-și permitea rochii,
farduri sau conduri cu pași umezi.
avea un ceva al ei mai târziu. un fel de chimval răsunător.
de câte ori haiducii se prindeau în vreo horă,
ea se ridica înspumată în memoria ei de fată.
ar fi stat și ea pe un scaun să plângă
și lumea să-i prindă garoafă dantelată în păr.
dar nu.
ea are o poveste a ei.
de fiecare dată când prinde iubire prin valuri
își apune sânii pe tot nisipul flămând de departe.
"mioriță laie, laie bucălaie
apa nu-ți mai tace
buzele-ți sărace
de o lume-ncoace-ți stau pe mal posace".
063.476
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adam Rares-Andrei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Adam Rares-Andrei. “balada iernii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adam-rares-andrei/poezie/14022749/balada-ierniiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ARo surpriza placuta din partea dumneavoastra. tin minte promisiunea facuta in trecut. am reusit sa ajung si in acel stadiu.
multumesc de steluta si de cuvintele frumoase!
multumesc de steluta si de cuvintele frumoase!
0
OAbalada asta, seamănă a suflet românesc, a nemurire, totodată are nelipsita notă de tristețe ("avea un ceva al ei mai târziu"), de iluzie ("ar fi stat și ea pe un scaun să plângă și lumea să-i prindă garoafă dantelată în păr"), de poveste ("de fiecare dată când prinde iubire prin valuri își apune sânii pe tot nisipul flămând de departe.").
da, o realizare frumosă.
da, o realizare frumosă.
0
AROty, frumoasa stare la trecerea ta, ca de obicei. ma bucur ca ai stocat chiar ce am vrut sa transmit. e un imbold perfect.
0
LMrevenire în forță cu un paradox al acesteia, textul de mai sus care respiră o anume delicatețe și liniște.
0
ARsi a ta revenire scrisa e la fel de in forta. mi-ai lipsit.
0
poetul cizeleaza ,se apropie cu delicatete de aceasta poveste general-umana
"avea un ceva al ei mai târziu. un fel de chimval răsunător.
de câte ori haiducii se prindeau în vreo horă,
ea se ridica înspumată în memoria ei de fată.
ar fi stat și ea pe un scaun să plângă
și lumea să-i prindă garoafă dantelată în păr.
dar nu."
finalul este o încercare de a surprinde printr-un final diferit de restul textului ,dar nu e o idee gresita ,caci ironia îi da valoare artistica,e un pariu care dovedeste ca autorul stie sa riste:
"își apune sânii pe tot nisipul flămând de departe.
"mioriță laie, laie bucălaie
apa nu-ți mai tace
buzele-ți sărace
de o lume-ncoace-ți stau pe mal posace".
imaginea "sânilor " pe nisip este tulburatoare si plina de semnificatii..;poate acest gen ,ermetic,magic,misterios e cel care i se potriveste cel mai bine