Poezie
Poem cu oameni fericiți
2 min lectură·
Mediu
Sunt și oameni fericiți care prind păsări din zbor
Desfăcuți la piele merg cu aerul direct în piept
Ca și cum la prima respirație ar inhala un munte
Cu pietre cu tot și tot ușori ar rămâne
Ei primesc picăturile de ploaie direct în gură
Cu plăcerea imensă de fi totuna cu norii
Niciodată nu am avut curaj să mă descalț în parc
Sau pe stradă, să merg cu sandalele în mâini
Sau să-mi ridic ușor rochia să las porumbeii să ciugulească
Firimiturile de poezie care se prelingeau de pe corp
Tălpile mele sunt protejate de o piele sintetică
Pe care am dat bani, am dat bani să nu simt asfaltul fierbinte
Sau iarba cum ustură, de fapt mi-am cumpărat niște gratii
Când merg pe stardă merg cu zăbrele peste tot
Sunt propria mea cușcă, nimeni nu intră, nimeni nu iese
Îmi stăpânesc emoțiile și toate testele mi-au ieșit bine
Hemoglobina e încă foarte mică de când am donat sânge
Unui cerșetor care ținea palma întinsă și nu dorea bani
Avea un bilet pe care scria sec, vreau sânge
Și când am citit parcă am citit cel mai frumos vers din lume
Toți vrem sânge, mâncarea, călătoriile
Scrisul, sunt doar câteva exemple de sânge
Exibarea prin scris e o formă de protest, un sânge pe care-l arunc
Mă trezesc ca Sylvia Plath la patru dimineața
Să am timp să scriu, în restul zilei nu-mi aparțin
Sunt și oameni fericiți, pe cei mai mulți i-am văzut în apropiere de poduri
001.830
0