Poezie

Țării mele...

1 min lectură·8 noiembrie 2012

Mediu

Ca o rindea mângîierea-ți

pe spatele covârșit de nevoia

prea multelor plecări...

Cu ce ți-au greșit,

cățea cu ifose de lupoaică

pruncii leșinați

de foame, de sete,

de dorul clăbucilor săpunului de(-a) casă,

departe de malurile cu raci

ale fiecărui păpuriș?

doamne, cât de bune erau

scoicile cu iz de muci de la Costinești,

femeile cu țâțe negre de la Techirghiol,

halvaua cu corn și iaurt și

chiștoace de Carpați ff...

Știi tu, curvă-mpuțită,

că nici până azi nu-mi vine-

a numără-n străină limbă?

Să nu te mai văd niciodată.

Măcar până-n ziua când

culcați pe eșafodul istoriei,

te-oi mai ruga să mă mai ierți,

încă o dată...

002.772

Romulus Câmpan Maramureșanu. “Țării mele....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/romulus-campan-maramuresanu/poezie/14017657/tarii-mele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.