Carte poștală pentru brumele toamnei

pe umerii mei
deopotrivă stăteau soarele și luna
niciodată întâlnindu-se
dar mereu împreună
izvorându-mi din inimă
la fel de simplu și de firesc
precum am născut doi copii

frumoasă e dimineața
ca o fecioară despletită la râu
pășind după umbletul norilor
și noaptea încă înaltă
lăsând în câmpii de lavandă
melancolia brumelor indigo

viața trece prin mine
ori poate eu trec prin viață
ca un șir de cocori uitat peste lume
se pierd urmele pașilor
prin orașe nelocuite de oameni
dar construite de ei

unde ești tu
zveltă umbră a mea
ce mi-ai însoțit peste tot tinerețea
ca un câine de pază
cu mine acum
doar îngerul pe umărul drept
și pălăriile din poeme
sub boruri ținând captive
vise fragile ca o dantelă

*** http://www.youtube.com/watch?v=Hqg6F1XCtL0