sirenissima

avea picioarele cele mai strălucitoare
de mă orbea instant și mi se făcea apă plată cu lămâie în gură
sau șampanie în pantoful cu coc
oranjadă din cizmele-nalte băute cu pofta mea de vițel
viitor taur sau bou
după gust

știam când plecam la ea
înapoi când ajungeam nu deși vremea securității murise
mă pierdeam de fiecare dată fără căi de întors

și când era frig ardeam
ca un snop de chibrituri din mâna fetiței lui Andersen
când mă sufla
mă trezeam cu sufletul în jeratic
și cu ancora ridicată
îi strigam sirenissimo păzește țărmurile că viu
viu și legat de farul inclus în prețul corabiei

tocmai ea orbitoarea dimineților mele cândva
s-a urâțit
imposibilul rules
are câțiva copii pe trotuar și soțul pe mai multe cărări
celulită în valuri nu mă mai recunoaște deloc
norocul meu că am îmbătrânit deajuns

închid ochii și trec mai departe
e timpul
sirenissima
să ne privim de acum
în scrisorile ascunse în scrin în albumele noastre de poze