Poezie
În toamna mea...
1 min lectură·
Mediu
îmi fluieră vântul prin oase,
iar ploaia îmi bate des în geam.
A ghiveci și-a zacuscă-mi mirose
iar melancolii, cu zecile, am.
În toamna mea mi-e des dor… de soare.
Privirea mi-o mângâie copacii de foc.
Și gustul fructelor coapte le are
dorul meu, ce încet încet ia un loc
în toamna mea, ce acum se face stăpână
afară și-n gândul meu, azi.
Doar cerul de plumb îl am l-a ‘ndemână
Să-mi vorbesc toamna de rău, cu necaz.
002360
0