poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3349 .



seara de ieri, noaptea de azi, lipsa de mâine
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [AlwaysWasIsWillBe ]

2012-09-09  |     | 



ne priveam întrebător
frigiderul ăla nu avea priză, cuburile de gheață
erau topite jumătate în noi, patul cu picioarele amorțite
își avea un ultim blestem
( și-ar fi dorit să ne fie rug iar noi acuzați de vrăjitorie )

zilele treceau din două în două
bătăile de inimă erau cât pentru patru persoane
o parte din noi a rămas acolo, povestea locului este
că noaptea încă își lasă un nasture deschis
parcă și-ar dori să ne întâmplăm

nu, nu este acea cameră modestă din Paris
( draperiile păreau porți spre insomnii repetate )
nici dimineața în care am fost atât de apropiați încât devenisem unul
( în urma noastră fum și pompieri derutați )
nu sunt cele trei mese ale cafenelei retrase din colțul străzii
( un scriitor fără succes ne privea din coperți ca pe o mină de aur )
nici magazinul de lux unde ne aveam un sărut pe sub ochii vânzătoarei
( cabina de probă părea prea strâmtă )
nu este “Champs des Élysées”, e “Champagne Élysées”
seara asta nu-i mai specială decât cele precedente
pantoful cu tocul rupt pe marginea patului pare să îți amâne plecarea
paharul gol vibrează pentru încă un rând
inimi însetate și un râu secat de dorința care migrează în noi
din toate neajunsurile

în seara asta este eclipsă de lună
(cu trupuri pline de iubire, ne-am consuma la infinit și tot ar mai rămâne ceva pentru acest poem)
noi, vârcolaci neobosiți undeva în mijloc de pat
ca o pictură rupestră
nemuritori

să nu îmi povestești lucruri complicate
ora de istorie era ultima vineri, nu ajungeam
de la ora de matematică chiuleam, nu știu ce e aia o metaforă
iar epitetele le țin în căptușeala sacoului, direct pe inimă
( umblu prin ele înaintea întâlnirilor cu tine )
știi bine că nu funcționez dupa legile universului, nici după ale tale
oricum aș face, două cercuri, o bătaie de inimă, o teoremă, un vers alb, o istorie imposibilă
întotdeauna rezulți tu

ai un castel în mine
aleg să nu-l vizitez prea des
în acel univers plutim întotdeauna
spre însingurare, iar în afară
oameni, buzunare pline
și suflete goale

s-a făcut dimineață
tot ce mi-a ramas din noi
e o monedă cu tine pe ambele părți
o răsucesc, o răsucesc și linia ta se unește
cu linia pământului

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!