Aripi de asfalt

Într- un ritm cardiac de poezie

El vine cu aripi de asfalt

Și doar spre lună zboară căzând...

Până în vis și înapoi la ea.

Zâmbește-un trist confuz

Privind în golul lumii tuturor,

Noaptea domoală-i crește iele

De lângă verde până la fân,

Uimindu-le visul

De-a fi pe Pământ.

Asfaltu-i sângerează-mpreună,

Lăsându-le aripi cu priviri

În scrisori pietrificate,

În dincolo de sufletește,

Printre fire eterice

De drum prea lung...

Cântând doar pentru el

Iubirea cu aripi de alin,

Pe aripile-i crucificate în asfalt

Ea vine ca și-o rimă-n poezie...

Publicată în Antologia de poezie si epigramă "Romeo și Julieta la Mizil, Ediția a v-a 2011-2012"