Constatare

Ajuns la Apus, românul constată
Că totul s-a dus, așa dintr-odată,
Era ca un zmeu - un tânăr voinic -
Muncea tot mereu și n-avea nimic...

Nu am timp să caut acum, dar catrenul mi-e cunoscut. E unul dintre cele retrase?
În plus, poanta este, așa cum spune și titlu… o constatare.

catrenul vă e cunoscut de le textele pentru acel concurs;
Poanta e o constatare dar are dublu înțeles; nu aveam niciun ban, nu aveam casă, etc... și nu aveam nimic în sensul că eram sănătos tun...
În plus:


Ajuns la Apus,
românul constată
Că totul s-a dus,
așa dintr-odată,
Era ca un zmeu -
un tânăr voinic -
Muncea tot mereu
și n-avea nimic...

Dan-T

Chiar e un catren așa anost???

Mă lasă memoria... Atunci, pregătiți poanta altfel. Puneți în antiteză sărăcia și băgăția, boala și... n-avea nimic.

eu cred că asta am făcut deja:
Apus= bătrânețe - boli vs. occident - o stare materială (relativ) mai bună
Muncea tot mereu și n-avea nimic=era sănătos vs. muncea într-una dar tot sărac era...
Altfel cum să spun?
adevărul e că m-a încorsetat puțin și rima interioară, nu crred că e așa simplu... să renunț la rima interioară? mă gândeam că e ceva mai special; sincer, mie îmi place foarte mult această realizare, chiar dacă o voi șterge de pe Agonia, o voi păstra în portofoliul personal, cred că merită!
O seară plăcută vă doresc!

Ai dreptate, ideea e frumoasă, dar am înțeles-o abia după ce ai explicat-o. Și Vali are dreptate, nu poate fi înțeleasă la prima citire. Acel "ajuns LA Apus" în loc de "ajuns ÎN Apus" pare mai degrabă o scăpare decât un indiciu despre vârsta a treia. Am încercat și nu am găsit nicio soluție pentru a evidenția mai bine ideea.

Credeți că așa ar suna mai bine?

De-abia în Apus românul constată
Că totul s-a dus, așa deodată...

Vă mulțumesc, și aștept o sugestie!

Regrete

Viața apune și omul constată,
.............................

că nu. Părerea mea.