Amintiri din copilărie

mai ales că azi e 1 Iunie. Realizarea celor două catrene, însă, nu e chiar în regulă.

Pe-a tramvaielor cărare,
Puneam "bombe" inutile.
Acum c-am ajuns mai mare,
Arunc "bombe" cu fitile.

Aritmii: puneam, acum, arunc.
Bombe inutile?

Cum am fost copil "ilustr",
Libertin în comportare,
Îmi permit ca prim ministru,
Să-mi iau nasul la purtare.

Chiar dacă era scris corect, cuvântul "ilustru" nu rimează cu "ministru".
Aritmie: să-mi iau.

-"Fiind copil"- îmi amintesc,
Că mă jucam cu focul
Și-abia acum păcătuiesc,
Bătându-mă norocul.

Acum prozodia e în regulă, dar care e poanta?

De mic, am fost mai pișicher
Și pedepsit în comportare.
Măcar acum ca premier,
Să îmi iau nasul la purtare.

Aritmia din ultimul vers nu o văd remediată decât prin varianta "Să-mi iau năsucul la purtare".

Sper să nu devin enervant.

să deveniți enervant.

De mic, am fost mai pișicher
Și cu-o proastă comportare.
Măcar acum ca premier,
Să-mi iau nasul la purtare.

Ultimul vers are opt silabe, versul pereche (al doilea) are nouă. În plus, expresia "să-mi iau nasul la purtare" e șchioapă din start și, prin urmare, greu de adaptat la ritmul unei epigrame. Am sugerat mai sus ceva, dar poate găsiți ceva mai bun.