prietenie din interes

Ottilia, mi-a plăcut acest text, l-am văzut ca o prietenie cu viața pe care vrem nu vrem o acceptm așa cum e cu capcanele ce uneori ni le întinde și drumul parcurs prin viață ca o mașină hodorogită ce ne duce și ne aduce de la servici si după toate rămânem cu privirea în tavan si singurătatea cât un păianjen țesându-ne viața.

am citit cu plăcere, Anghel Geicu.

amuzant acest text (slash) două puncte îți spun și de ce
"împart intimitatea camerei
cu un păianjen
el țese nade
eu iluzii"
"această capcană de șoareci
de un gri îmbâcsit"
"viața trece hodorogit
ca douăștreiul vechi
pe drumul cu [...] gropi"
"[în timp ce] ne luptăm pe aceeași
singurătate
[aprins]"

(pt.)

paianjen ce tese nade, (nu panze), e totusi un punct miscator, caruia ar trebui sa-i fim recunoscatori, - ne incita sa vedem in labirinturile lor, sa deosebim lumina de-ntuneric; iluzia e ceva mai mult decat rutina aceluiasi drum mort de plictis...

pentru prezență,

Anghel Geicu: se pare că viața știe exact pe unde merge, numai noi nu vrem să o ținem pe calea ei;

Petru Teodor: se zice că e bine când luăm totul în râs, în fond de aceea rezistăm la tot ce ni se întâmplă;

mara voinas: ironia sorții, desigur.

"aștept căderea nopții
ca o nucă" interesant, parcă azd ygomotul căderii ce face țăndări singurătatea,
păianjenii sunt și obsesia mea, plăcută citirea 3D, Diana Slavu

paianjenul care tese nade este cu adevarat o inovatie. interesanta ideea de a vorbi de singuratate (un lucru incolor) folosindu-te de imagini puternice, vizuale
Gabi

Dianette, ai un comentariu care m-a umplut de bucurie. mulțumesc mult.

Laur, spui că textul acesta „se vede” bine. nici nu mă puteam gândi la ceva mai bun. mulțumesc mult.