Cronica XXX (amintirilor)
de George Achim(2012)
1 min lectură
Mediu
Și-am îmbătrânit dintrodată Many
genunchii mi-au ațipit pe drum și nu
mai am speranțe în buzunare par
unul dintre eroii mei descifrând
toate iubirile ratate și-mi vine
să-l înjur pe Icar șmecherul din noi
care a folosit toate toate aripile
și nu mai am cu ce să zbor Many
stelele s-au pomădat din nou iar
drumurile mă așteaptă dar se pare
că hăituirea a început la vamă
pistruii toamnei-s tot mai grei
tristețea-n zece mă împarte și
n-am mai primit de mult un dar
mi s-au deșirat toate idilele cu toate
că sunt proprietar de sentimente
și vânător încă de lună plină
am îmbătrânit dintrodată Many
semnul tău de carte pare un gard
blestemele s-au spulberat de mult
trebuie să fim sinceri acum
până la capăt chiar dacă dacă nu se vede
patimile noastre încă ard le aud
trosnind și le ascult ori de câte ori
genunchii mi-ațipesc pe drum...