Poezie
umblă păsările cu vorba
1 min lectură·
Mediu
țaică
auziși mătăluță de-a lu florea
cică o trăsni asară
colo la margine
unde se-mpreună drumurile
căzu furcă din cer
tomite în inima ei
despică salcâmul ăl bătrân
de căzu peste ea și peste geicu
da cine-ți zâse
alde buricu
ce-or fi căutat și ăia noaptea pe câmpuri
da ce-nchinatu făceau ăi doi acolo
ea cu bărbat falnic în gospodărie
el cu femeia borțoasă aproape de soroc
ei parcă nu-ți trece prin cap
se iubeau țaică
se iubeau să nu-i știe satu
că parcă n-aveau copacii ochi
și păsările vorbă să o ducă di colo colo
se iubeau de mama focului
de iote muriră de foc
și jale
da ce știi tu
că te-a lăsat bărbatu și
o să mori cu sângurătatea
pe bătătură
hai
la săpat că porumbul se ofilește la taclale
lui îi trebuie mușuroi și
acu s-o-nsera
(30 martie 2012)
064274
0
și apoi să. mi-am văzut numele în textul tău și cred că nu poate fi decât ficțiune. cât despre text îmi place îndeosebi acea vorbire de la țară ;da ce-nchinatu făceau ăi doi acolo; parcă o aud pe bunică-mea,
am citit cu plăcere[ de altfel toate textele tale le citesc cu plăcere ]
cu respect, Anghel Geicu.