Poezie
Autism înalt funcțional
1 min lectură·
Mediu
Eu am închis porțile
și Dumnezeu le-a bătut în cuie
evident afară au rămas cîteva duzini
de flămînzi
nu a strigat nimeni vai ce frumos
vai ce mișto și chiar dacă ar fi făcut-o
m-aș fi cărat impasibilă spre următoarea
locație
sînt și acolo flămînzi sînt și acolo porți
cuvintele lor abia dac-au zgîriat puțin zidul
ia-le Doamne rătăcirea
sparge-mi Doamne cătușele
vreau să alerg liberă să simt iarba udă sub picioare vreau
044.535
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- adrian pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 73
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
adrian pop. “Autism înalt funcțional.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-pop-0024565/poezie/14002309/autism-inalt-functionalComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
da, are un rol clar "inalt functional", nu-i pus doar pentru efect, dar deja stii asta
ma bucur si pentru faptul ca te-ai apropiat suficient de text
mersi
ma bucur si pentru faptul ca te-ai apropiat suficient de text
mersi
0
e chiar foarte interesant. am intrat suparata (well, mult spus) pentru ca sunt satula de "autism" prin poezie - nu-i vina ta, am citit de curand una in care autorul era atat impresionat de autismul copilului unui prieten incat si-a ridicat sentimentele in slavi. poate e un punct sensibil pentru mine, dar stiu ca e si ceva adevar in ce spun.
nu mai sunt suparata. :o)
poezia nu ti-o comentez fiindca cred ca am perceput-o exact asa cum ai vrut. respect felul lucid in care scrii poezie, cu grija pentru modul de prezentare a ideii - evident, se poate spune ca multi fac asta, la tine insa aranjamentul e cumva sub forma unui vulcan din care tasneste. si-mi aminteste de-un film in care un tip si-a construit in casa un vulcan din plastice si moloz, dar viziunea lui era cat se poate de reala. ma gandesc la situatia rasturnata (floricele pe campii si-un mic sparc de idee) si la greata suprema, dar tot apropos de polemici mai vechi, vad cumva cum si-un dozaj perfect in locul plasticelor si molozului ala, ar strica efectul. culmea e ca inteleg mai mult citind decat polemizand. cred, mai vad eu. :o)
nu mai sunt suparata. :o)
poezia nu ti-o comentez fiindca cred ca am perceput-o exact asa cum ai vrut. respect felul lucid in care scrii poezie, cu grija pentru modul de prezentare a ideii - evident, se poate spune ca multi fac asta, la tine insa aranjamentul e cumva sub forma unui vulcan din care tasneste. si-mi aminteste de-un film in care un tip si-a construit in casa un vulcan din plastice si moloz, dar viziunea lui era cat se poate de reala. ma gandesc la situatia rasturnata (floricele pe campii si-un mic sparc de idee) si la greata suprema, dar tot apropos de polemici mai vechi, vad cumva cum si-un dozaj perfect in locul plasticelor si molozului ala, ar strica efectul. culmea e ca inteleg mai mult citind decat polemizand. cred, mai vad eu. :o)
0
mai ales ca mai am una, autism - nu pot decit sa-ti dau dreptate, pare sa fie ultimul trend
oricum aici e doar un pretext
iar forma asta de autism, cred eu, este tocmai potrivita pentru a spune clar cum vad eu iubirea, sau poezia, ca despre asta-i vorba pina la urma
mersi
oricum aici e doar un pretext
iar forma asta de autism, cred eu, este tocmai potrivita pentru a spune clar cum vad eu iubirea, sau poezia, ca despre asta-i vorba pina la urma
mersi
0

de remarcat impasibilitatea cu care personajul în cauză (se) deplasează/ vede/ trăiește/ intuiește/ apreciază/ etc. lumea, mai bine zis ceea ce crede a fi lume, "încătușat" fiind, o lume care, fiind departe de realitate, este o rătăcire înspre divin.
ingenios realizată legătura cu Dumnezeu prin crucificare/ eliberare, ideea unei/ unor uși bătută/e în cuie.
și relevantă este și această reținere, nimănui nu-i place în această postură: "nu a strigat nimeni vai ce frumos
vai ce mișto"
încă o dată, un text merituos.
am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu