ah tu care pătrunzi prin straturi

strofa II>

aș renunța la tot ce umrmează după ..mințile, adică la > să-mi plesnească sufletul să mă pună la zidul singurătății

strofa III > as scoate versul care urmeaza dupa olmuri ...

și aș continua:

chiar dacă aș ieși afară din casă
să nu pleci

să nu pleci chiar dacă aș putea adormi cu tâmplele pe
stratul acesta gros de zăpadă să mi se învinețească până spre moarte
sufletul vuuu suflă prin coclaurii din mine

auzi tu cuprinde-mă cu propriile-mi gânduri

in cheia in care am citit si am aratat aceste mici deficiențe, un text foarte bun. opinia mea, da, iar daca ai opera niste schimbari, chiar recomandabil

felicitari, tyly-tyly

ți-am ascultat sfaturile pentru care îți mulțumesc. acuma cred că a rămas esența, fără acele prelungiri care nu aduceau neapărat ceva nou.

cu drag,

Ottilia

in primul rand, supertitlu! :)
in al doilea, vajaie ala m-a dus cu gandul la harry poter si concursul ala de vaj-hat (cred ca asa se chema).
in al treilea, nu stiu cum arata poezia inainte de a fi coafata de silvia, dar acu' arata tare bine.
in randul patru, am si eu trei comentarii: as renunta la inversiunea cu hohotele din prima strofa (mi se pare ca e ca nuca in perete si ar suna mai bine hohote rotunde); in ultima strofa as scoate fie afara fie din casa, asa imi pare usor redundant (cred c-as lasa sa ies din casa, fara afara); si ultima - as armoniza timpurile verbelor din ultima strofa fiindca nu se potriva conditionalul ala optativ din primul vers cu imperativul/conjunctiv, ce-o fi, din al doilea, in opinia mea. cred c-ar suna mai bine asa penultima strofa:


'chiar dacă aș ieși afară din casă
tu n-ai pleca chiar dacă aș putea adormi cu tâmplele pe
stratul acesta gros de zăpadă să mi se învinețească până spre moarte
sufletul vuuu suflă prin coclaurii din mine'

stiu ca se pierde putin din cum ai gandit, dar nu se combina bine alea doua verbe la alea doua timpuri.

all in all, fain text! si, ca sa citez din clasici in viata (m-am mirat cand am gasit interjectia mea preferata in textul tau... :)): vuuuu, ce tare mi-a placut, otilia! :)

err - ultima strofa e, de fapt, penultima, care ziceam s-arate asa:

'chiar dacă aș ieși din casă
tu n-ai pleca chiar dacă aș putea adormi cu tâmplele pe
stratul acesta gros de zăpadă să mi se învinețească până spre moarte
sufletul vuuu suflă prin coclaurii din mine'

si multumesc, otilia, si pentru cuvantul nou invatat! (nu stiam ce inseamna olm... :))

îți mulțumesc pentru atenția receptării, da, am făcut modificările. și cred că acum este înspre mult mai bine. mă bucur că ai învățat ceva nou din acest text. tot timpul este de învățat, nu ne ajunge viața...

mulțumesc, din nou,

Ottilia