nu căutam vreo senzație fluidă

Limbaj modern, perfect accesibil, trăire bine redată și empatia cititorului. Remarc figurile de stil bine alese și nesclipitoare, estompate, cît să trezească întrebările.

cel mai mult îmi place aici:
”două lopeți se auzeau departe
de trupul meu se îndepărtau”
la fel și imaginea căluțului...
se simte aici permanent o depărtare, de parcă ceva s-ar strânge, s-ar chirci sub frică sau doar o simplă amenințare. ceva... retractil :)
- după umila mea părere două adjective cred că tulbură puțin atmosfera de aici - ”cocoșată” plus ”eșuată” :)

fain

vreo senzatie fluida dar ai reusit din plin sa ne faci sa o gasim noi, poate chiar sa ne diluam si sa ne amestecam cu emotia ei in curgerea poemului. Mi-a placut enorm imaginea transmisa de versul: "rochia clipocea ca o meduza esuata" precum si imaginea iubirii nedaruite care se intindea ca o pata de petrol. Foarte plastic si sugestiv. Mai putin motivul calutului speriat care ne reintoarce intr-un univers mai "uscat". Initial crezusem ca e vorba de un calut de mare dar acela nu poate tropoti. Ca intotdeauna ne-ai obinuit sa ne porti in cate-o calatorie unica, particulara unde lirismul este rege. Cu admiratie!
Valentin

Poem integru, plăcut... E o încântare să-l citesc de mai multe ori! Felicitări!

de atâtea prezențe deosebite aici.

Liviu, empatia este esențială. mulțumesc.

Alex, dacă elimin adjectivele acelea mi se pare că rămân așa, fără stare. :). mulțumesc.

Valentin, dacă am reușit să dau imagine cuvintelor și să o transmit, sunt pe calea cea bună. mulțumesc.

Silvia, reacția ta îmi spune că mi-am găsit resursele, sper să știu să le exploatez judicios. cel puțin, mă străduiesc. îți mulțumesc foarte frumos pentru steluța de încredere și vizibilitate.

Domnule Nicolae Popa, cuvintele dumneavostră îmi dau un plus de siguranță, dar mă și obligă, în același timp.

Vă mulțumesc, din nou,

Ottilia Ardeleanu

cam tot ce era des spus despre am vazut ca au apucat deja sa spuna antecomentatorii.
eu nu pot decat sa subscriu. e o poezie superba, intr-adevar. singurul lucru care nu mi-a sunat (mi se pare ca textul aluneca usor spre o zona in care sigur ca nu ar trebui sa se afle) este acel ma pescuia.
altfel, otilia draga, m-am topit cand am citit cum tropotea calutul.
:) foarte incantata de citire!
p.s. ca tot am un pitic cu titlurile, mai nou, tre' sa zic si ca mi-a placut inclusiv titlul foarte tare!

mă bucur că am reușit să te bucur, de data aceasta. în legătură cu obiecția ta, să lăsăm cuvintele să spună ce au de spus, zic eu. mulțumesc frumos.

Ottilia